Da, fiecare are opinia proprie vis-a-vis de acest fapt, insa eu si sotzul meu ne-am obisnuit foarte mult sa facem totul impreuna si daca mi-ar fi alaturi in acele momente, sa stea la capul meu si sa ma tina de mana, sa ma incurajeze (daca nu lesina)
![Oops [oops]](./images/smilies/oops.gif)
, cred ca mi-ar fi mai usor...nu stiu, zic si eu....
El ar vrea, daca s-ar putea...
O prietena cand a nascut mi-a spus ca tare mult a ajutat-o prezenta sotzului ei in acele momente.
Acum ce sa spun, depinde de fiecare....probabil si de firea fiecaruia, a noastra a sotzilor nostri, de relatia dintre parteneri...ce sa spun...
Sotzul meu este tipul de om care in momente grele are un stil aparte de a te linisti.
De exemplu, anul trecut, cand ne intorceam de la mare cu masina, cu parintii mei si sora mea, am avut un accident. Prezenta lui a facut mult, nu numai pt mine.
Bineinteles ca sunt situatii cu totul diferite (in cazul unei nasteri e cu totul altceva), insa pe bune, mi-e teama sa trec singura prin asta. Si simt ca prezenta lui acolo m-ar mai linisti, m-as simti mai in siguranta.
Asa simt eu.