by PITICUTZA » Mon Feb 21, 2005 2:04 pm
Cred ca si povestea noastra e fumoasa. Ne-am cunoscut acum vreo 5 ani, cind am lucrat impreuna citava saptamini. Eram doar colegi, si cu toate ca imi placea mult de tot, n-a fost nimic. Apoi ne-am reintilnit acum 3 ani pe un vapor de croaziera, fiind doar prieteni vreo 6 luni, apoi parca ne-a lovit ceva in moalele capuluipe amindoi. Nu s-a pomenit asa o dragoste, sa simt ca nu pot sa respir daca nu e linga mine, sa nu poata sa stea mai mult de citeva minute fara sa ma vada... Am fost norocosi ca am trait primul an al iubirii noastre in Thailanda, Singapore, Malaysia, India, Sri Lanka... Toate locurile pe care le stiam asa de bine, le-am vazut la TV distruse de tsunami. Am plins, ptr ca acolo am invatat sa iubesc si sa ma las iubita pina nu mai stiu de mine.
Iubirea noastra e mai frumoasa pe zi ce trece si inca nu ne vine sa credem ca peste vreo 5 saptamini vom tine in brate ceea ce ne-am dorit atit de mult: un bebe!!!
Ma intreb mereu ce am facut sa merit atita fericire? Ma intreb daca nu visez... Si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca mi-a scos din nou in cale, dupa 3 ani, pe cel care acum imi e sot.
El e sufletul meu si eu sint cea mai fericita sotie din lume. Ar fi minunat ca toate femeile sa se simta atit de iubite cum ma simt eu!!!
Pupici pe burtici!