Desenam si afara nu-i bai, i-am cumparat si o tablita super smechera (va arat poza imediat), o folosim si pe aia la pictat cu acuarele si cu creta, desenam si pe caiete, dar marea pasiune ramane tot peretele ala.
Poate sunt eu nebuna dar nu mi se pare o drama atat de mare faptul ca a facut peretele ala varza (si altii
), chiar ma amuza.
Plus ca nu va dati seama ce fericire e pe chipul ei cand pune mana pe creioane si se duce langa perete. Cu toate ca acum, cand ii permit ba chiar o incurajez sa faca asta, nu mai prezinta atat de mare interes.
Apoi va dati seama ce amuzant va fi peste vreo 15 ani cand ii voi arata poze cu peretele asta?



Return to Jurnalul dispozitiilor sufletesti
Users browsing this forum: No registered users and 0 guests