Experienta nasterii

[danaG]

Gabi,sa-ti creasca bb, sa fiti sanatosi.

[suzana_vladoiu]

Sa-ti traiasca bb Gabi!

[gabi-cta]

Va multumim pentru urari! Voi face si un mic album cu Andrei-Rares (sau Peticel cum i-au spus majoritatea). Si eu si sotul avem parul inchis la culoare si ochii, eu - negri, el - caprui, iar Peticel e blond cu ochii albastri. Bine ca mai exista in familia noastra oameni cu trasaturile astea ca altfel...

[suzana_vladoiu]

Super Gabi!!!!

[lili_ang]

Gabi, felicitari! Asteptam poze cu Peticel!!!!!

[Amalia]

Din punctul meu de vedere, nasterea poate fi o experienta frumoasa.
Puiul meu a fost mai puturici si la 41 de saptamani si jumatate (26 iulie 2001) cand am fost pentru inca o ecografie, el nu dadea semne ca ar vrea afara...dar nici un semn. Asta era pe la 7:30...dezamagita am plecat cu sotul inspre casa. De data aceasta venisem la spital pregatita cu bagaj cu tot, dar cum nu erau semne ca voi naste, n-am ramas pentru ca doctorul mi-a recomandat sa stau in mediul meu, printre ai mei, nu sa vad cine stie ce prin spital care sa ma sperie....asa ca am plecat pe jos 2 statii de masina ca sa fac miscare ca nu mai puteam si aveam energie cat pentru o mie, ne-am oprit la un Mc si am luat un meniu cu jucarie (una draguta care canta si o are David si-n ziua de azi), ca sa aiba copilul amintire
Sotul isi luase liber in ziua aceea asa ca am zis ca daca tot nu e rost de o nastere, barem sa iesim la un film, deh, doi copii nebuni (in fine, la vremea aia el avea 22, iar eu 23...sunt mai mare cu jumatate de an). Noroc ca m-am decis sa ma mai duc o data la baie inainte de a pleca si am vazut ca incepeau sa iasa firicele din dopul gelatinos.
Bun...pana aici toate bune. M-am dus inapoi in camera si mi-am anuntat sotul. M-am gandit sa luam un taxi, dar mi-am adus aminte ca unul din fratii mei a zis sa-l anunt cand o sa nasc ca vine el si ma ia...asa ca-n 30 de minute era la mine, fugit fiind de la servici, agitat nevoie mare si el si cumnata mea .
La 11 eram deja internata. Am mai stat de vorba cu cate o mamica, am dat zeci de telefoane sa anunt ca eu sunt in travalui si o sa nasc (nebuna ce sa mai ), am citit, am rezolvat rebus si am mancat pentru ca mi s-a spus ca pana seara tarziu, sau chiar a doua zi nu sunt sanse sa nasc. Pe la 15:45 am simtit ca incep contractiile mai puternice, dar suportabile, asa ca m-am inarmat cu un pix si o hartie si am notat cu precizie ora cand se produceau ca sa aiba doctorul idee cand va veni sa ma condulte din nou.
Precizez ca fusese saracul de garda noaptea trecuta, iesise din garda dupa ecografia mea de la 7:30 dimineata, a venit din nou pentru mine ca sa ma interneze la 11, iar de la 13 la 19 avea program la policlinica. Cu toate astea, la 19:30 s-a prezentat din nou la spital la mine, de data asta special pentru a ma monitoriza el si pentru a astepta momentul mult asteptat cu mine.
Cat timp a fost plecat a lasat instructiuni clare cum sa fiu consultata si cand si la ce sa fie anuntat si toata lumea a avut mare grija de mine si nu m-am chinuit cu urcari aiurea pe masa si consultatii vaginale inutile cum a patit alta mamica de langa mine care era la alt medic.
A fost surprins placut cand a vazut ce fata cuminte si silitoare eram . Abia de la 19:30 au inceput si contractiile dureroase. Dupa parerea mea, m-am descurcat bine si cu alea, chiar daca au durat aproape 3 ore. Intervalul dintre ele ma ajuta sa-mi revin, iar de tipat nu am tipat de teama sa nu sperii celelalte mamici (ca deh, asta era problema mea...o sa remarcati voi ca asa-mi e firea ). Tin sa precizez ca apa mi s-a rupt abia cu jumatate de ora inainte de nasterea afectiva, iar copilul era sus in burta fara a da semne ca ar cobora...
Cea mai mare durere a fost in momentul nasterii efective, dar a fost atat de putine secunde incat in momentul in care David era in bratele doctorului uitasem deja tot si radeam fericita. Puiul mamei drag a urlat din toti plamanii (cum mi-a aratat ulterior o perioada ca stie foarte bine ), iar in drum spre salonul de copii, l-a aratat asistenta fericitului tatic si bunicului (tatalui meu), caruia i-a scos si limba , intamplare pentru care mai radem si acum cand ne aducem aminte.
Cusaturile nu pot spune ca m-au incantat, mai ales ca a avut cam multe de facut, dar facut o treaba excelenta si m-am putut da singura jos de pe masa de nasteri, iar la 2 ore dupa (ore in care m-am masat cu pungi de geata pe abdomen pentru a relaxa uterul - procedura nasterii), am putut merge fara probleme prin salon, lucru care l-am si facut ca sa fiu eu convinsa ca o voi face si a doua zi...nu de alta dar era deja noapte...am nascut la 21:45 si am ajuns in salon pe la 12 noaptea.
Doctorul Florin Isopescu, cu care am nascut (la spitalui Caritas) a fost un adevarat domn si n-a acceptat sub nici o forma sa primeasca nimic de la noi. Am zis ca poate pentru ca eram noi tineri nu vroia, asa ca l-am trimis si pe tatal meu cu plicul. Tata a venit inapoi rusinat ca s-a luat de el ca "nu va e rusine...o sa aveti destule cheltuieli de facut acum ca aveti nepotel...folositi-i pentru el". . Asa ca sigurii bani au fost cei dati doctorei neonatolog (300.000 lei in 2001) si asistentelor care-mi faceau igiena de cate ori doream.. Doctorul s-a purtat impecabil si dupa nastere si a venit persoanal sa-mi scoata firele. M-am refacut imediat si am putut sta jos chiar dupa nastere, cu tot cu fire. A avut o mana de aur cu mine.
Doresc la toate mamicile asa o experienta.

[just_vyo]

Ma bucur ptr tine..ai avut mare noroc!!!Nu stiu daca ai citit prin ce am trecut eu la nastere,nu mai doresc la nimeni.Povestea mea este la subiectul "peridurala".Pupici

[andrushca]

Amalia, sa iti traiasca puiul si sa fie sanatos!
Experienta nasterii pe care ne-ai povestit-o m-a mai imbarbatat si pe mine!

[lili_ang]

Andrushca, daca vrei sa prinzi si mai mult curaj mai citeste o data povestea mea! Si inca un sfat: incearca sa privesti totul cu umor si in suflet sa ai tot timpul bucuria ca-ti vei vedea puiul! Nici o secunda sa nu-ti iasa asta din cap, indiferent cat de rele sunt durerile! Si o sa vezi ca va fi bine!

[andrushca]

Lili, ti-am recitit poveste..stiu ca e una rarissima si speciala! As vrea si la mine sa fie asa!