De foarte putin timp m-am inscris pe acest forum. Cred ca ajunsa la limita puterilor si a disperarii va scriu aceste randuri.
Provin dintr-o familie de intelectuali, am urmat o facultate din pasiune si rezultatele au fost pe masura. M-am casatorit in anul IV si la scurt timp am nascut o fetita pe care mi-am dorit-o enorm. Casnicia noastra a esuat, am ramas doar eu cu fiica mea cand a pasit in clasa I.
Am dus o viata normala, am incercat sa-i ofer tot ce-am putut mai bun, m-am straduit sa nu-i lipseasca nimic. N-am avut legaturi sau alti barbati in preajma care sa ma faca s-o neglijez. I-am acordat de mica incredere, am facut vacante impreuna. Cu scoala n-a excelat, n-am fortat-o niciodata, iar daca a mai fost un obiect - doua unde s-a desurcat mai greu am ajutat-o sa o scoata la capat.
Am lasat-o la o scoala generala pentru ca atat simteam ca e capacitatea ei.
In calasa a VI-a am inscris-o la volei, a mers un timp dupa care fetele imi spuneau ca nu mai vine. Desi pleca de-acasa.
In clasa a VII-a si a VIII-a pleca mult de la scoala, in clasa a VIII-a a fost groaznic. Pleca dimineata si venea acasa la doua. Cand treceam la scoala, diriginta, colegii imi spuneau ca a trecut dimineata si a plecat cu doua colege de clasa...un anturaj rau de care n-am putut s-o dezlipesc. I-am pus meditatori, am dus-o la psiholog. Era inainte de capacitate. Psihologul vazand disperarea mea a ajuns sa ma taxeze enorm si practic nu-mi spunea mare lucru, sa-i fac un program, sa-l respecte.
Lucrurile s-au mai linistit. A luat examenul si pentru a nu ajunge in alte medii cu probleme am preferat un liceu cu o clasa vocational. Dupa un an am reusit s-o mut la un alt liceu unde e mai bine, copii mai cuminti si un profil cautat. Sa nu credeti ca este un copil chiar atat de rau...dar e tacuta cu unii, sociabila cu cei pe care-i agreeaza, are simt practic, e descurcareata, te poti baza pe ea. Insa isi alege prieteni care o distrug si nu-si da seama. Fac o paranteza sa va spun ca am mutat-o de la vocational si datorita faptului ca si-a pastrat doua colege din generala si ajunsese sa coresondeze cu un individ aflat in puscarie. Va dati seama, se ascunde si face asemenea lucruri.
Sa ajung la aceasta vacanta. Se apropie de varsta majoratului, anul acesta, cu ajutorul meu a terminat cu bine anul. Si-a pastrat o alta legatura din generala, o fata care sta foarte apropae de noi, infiata de o familie care locuieste singura sau cu diversi. Acolo banuiesc ca se ascund lucruri grave. Desi i-am interzis aceasta legatura zilnic si tot anul nu a facut altceva decat sa-mi spuna ca iese afara. Atata tot. Nu pot afla nimic mai mult de la ea. Nici eu, nici alti apropiati.
Am vorbit cu ea si am hotarat sa-i gasesc o ocupatie pe lunile de vara. Am gasit o gradina de vara, e foarte frumos acolo, lume selecta si a intrat din prima zi pe postul de ospatar. Progaramul s-a dovedit a fi foarte incarcat, incepe la 7.00 si ajunge acasa seara la unu sau chiar la doua noaptea. A vazut cum se poate castiga un ban, munceste mult si e tare priceputa, n-am crezut ca se va putea descurca asa bine. Insa ma gandeam...sa o las sau sa ramana acasa, sunt foarte, foarte multe ore. Ea spune ca ii place. Acasa nu face altceva decat tv si asteapta ora sa plece in acel mediu de unde nu o pot rupe. Acea prietena si nu numai care stiu bine ce ocupatii are...
Astazi, trecand pe la ea...ce-mi vad ochii? Trei fete printre care si acea prietena plus un individ beat o asteptau si se agitau sa ocupe o masa. Doi din acest grup...tigani! Ma cutremur! Nici nu stiu ce sa mai fac, acum am aflat de acest anturaj doar intamplator. In rest, cand iese se ascunde. Va dati seama pentru ce munceste ea!!! Apoi nu realizeaza cat se face de ras. Nu stiu care e calea s-o scot din acest anturaj, daca e bine sa mai lucreze acolo. Incearca sa ma minta pentru ca ar vrea sa plece si noptile. Dar pana acum, desi am lasat-o ,ziua, o sun mereu si seara e acasa. Nu pot afla nimic de la ea si e simplu...nu e de spus.
Am avut o discutie tarziu in seara asta. Isi apara anturajul cu o dorinta de nedescris. Nu am cu cine discuta, n-o recunosc, a ajuns sa ma ameninte. Toate raspunsurile se reduc la lasa-ma in pace. I-am spus ca maine vom clarifica toate lucrurile astea si nici nu vrea sa auda, mi-a intors-o ca pleaca de-acasa, ca nu-i pasa.
Dupa zece ani in care am crescut- o singura asta e rasplata. Nu mai am cuvinte. Nu stiu cu cine sa mai discut si cum sa mai procedez. Sper ca unele dintre voi vor citi ce-am scris...poate aveti un sfat pentru mine.
[/URL]
