pana la ce varsta e bine , pt bb, sa suga san

[cristina2012]

Scuze, mela81, eu acum am vazut intrebarea.
Pe toti i-am intarcat lent, am redus cate un supt, l-am incantat cu cate un aliment care ii placea, ne plimbam cat mai mult pe afara unde se juca, ii dadeam un sandwich, chec sau fursecuri facute in casa, fructe, branza cu rosii (pasiunea lui Nicusor inca din pruncie, pe el cu asta l-am intarcat). Procesul a durat de fiecare data mai mult de o luna, dar nu ne grabea nimeni. Si uite asa, incet, incet, mai facandu-ma ca ploua, mai ca nu pricep ce vrea si oferindu-i in loc de san,mancare, am ajuns in cele din urma la un singur alaptat pe zi, seara la culcare. Aici am facut in felul urmator: fie lasam copilul sa se joace in casa pana nu mai putea de oboseala si adormea pe jos prin sufragerie si il transportam in pat, fie ii plimbam pe afara pana adormeau in brate sau in carut, sau in masina (aveam grija sa fie atat de obositi sa nu mai miste). Sau ii dadeam seara cat mai bine sa manance ii lasam sa se joace, apoi ii adormeam plimbandu-i in port-bebe sau in brate, sau leganati pe picioare (dar asta tinea mai putin, ca se cam repezeau la mine sa-si ceara drepturile ).
Cu ultimul a fost cel mai greu, era iarna, ei facusera oreion apoi o gripa urata, eu eram gravida ( de fiecare data cand am intarcat eram gravida in luna a 3-a - adica asta era motivul intarcarii). El, Ionica e cel mai plin de personalitate, tenace, hotarat, nu cedeaza niciodata, se arunca noaptea peste mine tipand "titiii... titiii..", plangea si tragea de mine, mie imi era tae rau de la sarcina, nu mancam mai deloc... si nu era nimeni sa ma ajute si bebe stia ce vrea uff... am rezistat, il luam in brate, ii spuneam clar ca nu se mai poate, il alintam, il plimbam prin casa in brate si adormea intr-un sfarsit. Le dadeam ceai sau apa cu stical, ca biberon nu au vrut niciodata.
Cam asa a fost, la primii doi foarte usor, la ultimul ceva mai greu, a trebuit doar sa nu cedez.
Mentionez ca nu am avut nici cel mai mic sprijin, probabil daca ar fi fost cineva disponibil sa-i adoarma ar fi fost mai usor... eh, a trecut, Pe Daniel sper sa il mai alaptez cel putin un an de acum inainte, chiar doi.

BAFTA MULTA!!! E si intarcarea un examen, unul din cele care trebuiesc neaparat pregatite din timp dar, ce sa facem, trecem si prin asta. Putina vointa, dar se merita, nici copilul, nici mama nu sufera, nu raman cu traume. Eu n-am putut suporta ideea ca gata de maine nu mai alaptez, deci nu as fi suportat o intarcare brusca... ce sa mai spun de copil obisnuit sa fuga la titioricand ii era foame, oricand avea nevoie de o consolare... si apoi, brusc, titi aceea tata de buna, ceva sigur... un reper in viata lui, dispare, nu mai vrea... nu cred ca ei pot intelege asta. Asa ne-a fost usor, dupa ce am ajuns la un singur alaptat pe zi, seara, am omis o seara, dar in a doua i-am dat sa suga (nu cred in faza aceea ca daca nu a supt 24 de ore se cheama intarcat), apoi i-am dat la 3 zile, la primul i-am mai dat si la o saptamana (ma deranja putin un san, foarte putin, dar m-am gandit ca e mai bine asa). Si mie mi s-a parut ciudat, copilul nu mai parea nici el incantat de idee, a supt putin, mi-a rezolvat problema si cu asta gata.

[mela81]

eu nu vreau inca sa o intarc pe Lara,dar ma gandesc de pe acum la ce va face noaptea.ca si acum se trezeste de 2-3 ori pe noapte sa suga.mi-a zis o mamica cu un bb de 1an si 4 luni(acum l-a intarcat) sa nu o bag in seama,sa ma fac ca dorm.dar asa rau face daca nu o bag in seama...nu stiu,poate va fi altfel cand va creste.

[caplan_daniela]

nici eu nu pot sa n-o bag in seama si tot asa suge noaptea mai mult ,acum ziua ma trage de bluza si cere titi sau tis mai ales ca am pierdut si n-o mai cere si nici nu-i mai iau alta (daca nu plange dupa ea !)dar are titi noaptea......mie mi-e si frica s-o intarc pt ca dupa primul copil am facut mastoza fibrochistica la ambii sani iar al doilea copil mia indreptat boala insa am facut mastita cu febra si dureri la cate un san pe rand acum decand alaptez,si sper ca se va imputina laptele daca ii dau sa suga inspre 2 ani

[lili_ang]

Cea mai mare tampenie pe care am auzit-o in viata mea e chiar asta: cum ca laptele de mama nu mai e bun dupa o anumita varsta (in general 1 an cum spun atot-stiutoarele ). Din suflet va sfatuiesc sa va alaptati copiii cat de mult puteti, chiar si pana la 2 ani jumate -3, e poate cel mai bun lucru pe care li-l puteti oferi. Va spun din experienta ca o sa suferiti mai mult ca ei cand se vor intzarca. E un moment atat de frumos incat e pacat sa renuntati la el, atata vreme cat aveti lapte si bebe vrea sa suga. Am alaptat fata pana la 1 an si 7 luni. Acum are 2 ani si aproape 5 luni si din cand in cand, isi aminteste de vremurile "bune" si ma cauta pe sub bluza. Vine si imi ia sanul in mana si-l pupa pur si simplu. Nu va povestesc ce privire are si cum efectiv tremura de emotie. Intzarcarea decurge cel mai usor (dupa parerea mea) prin reducerea trptata a meselor. Cu cat alaptezi mai rar, cu atat scade si "productia" si e mai usor. Eu i-am scos rand pe rand cate o masa pana a ramas doar cu cea de dimineatza. Pur si simplu la momentul cand vroia sa suga, o luam repede in brate si plecam cu ea din camera, o luam cu vorba cum se spune, ii aratam ceva, ii dadeam altceva ce-i placea. Si a decurs foarte usor intzarcatul cu toate ca-mi era foarte teama, ea era dependenta de san.

[mela81]

ziua se poate distrage atentia,dar noaptea?ca se trezeste si plange daca nu-i dau.
o sa mai vedem noi,deocamdata bine ca nu a secat izvorul

[lili_ang]

Mela eu zic ca inca e devreme sa te gandesti la asta. Multumeste-i Domnului ca ai si nu priva copilul inca de aceasta fericire.

[mela81]

asa ma gandesc si eu.atata doar ca noaptea ma tot trezesc la ea,noroc ca suge putin si adoarme repede,nu sta mult treaza.

[ADANNA]

Da, da, mela, asa si la noi...Noroc cu tzitzi...mare noroc!!!...Nu stiu ce as fi facut altfel...Trage bine de tot, cu ochii inchisi, apoi, dupa vreo 10 min-15 maxim, nani la loc.

[mela81]

la fel face si lara.cred ca simt nevoia de siguranta si daca gasesc ce le e drag(adica tzitzi) toate sunt bune si frumoase.si somnul mai dulce

[ADANNA]