by cristina_gl » Thu Jun 22, 2006 1:42 pm
Cezar a primit un premergator la botez. Chiar abia asteptam sa-l pot pune in el, ma gandeam ca in felul acesta pot sa mai respir si eu. Dar socoteala noastra nu s-a potrivit de loc cu... treapta din sufragerie si intentiile lui Cezar. El s-a ridicat la marginea patutului mai devreme de a implini sapte luni (pe cuvant ca asa e, nu vreau sa fie in nicio carte a recordurilor) si tot in patutul lui a invata sa faca primii pasi. De la premergator l-au atras mai mult jucariile. Se aseza in el si se juca cu pisicile si ratustele pe care le avea atarnate acolo. Dar nici vorba sa invete sa faca pasi. Cum ajungea in patut insa, cum incerca sa mearga dintr-o parte in alta. Noi am insistat pana... s-a rasturnat. Si de-atunci nu l-am mai pus in premergator. Toata povestea a durat o saptamana, maxim zece zile. Cand a inceput sa faca pasii mai siguri, i-am cumparat hamuri. Le-am folosit si pe acelea de vreo trei-patru ori.
Concluzia (care e oricum foarte clara): da, copiii invata sa mearga fara premergator sau alte mijloace de sustinere. Daca insa ma raportez la Cezar, nu sunt de acord cu ideea ca premergatorul ii face pe copii sa mearga pe varfuri. Cezar merge pe varfuri, ba mai are tendinta sa calce si stramb din joaca (ii place sa faca un soi de ,,joc de glezne"). Daca am fi folosit premergatorul, am fi avut pe ce sa dam vina. Dar asa...