Doua postari la 15,55. Lizoaico, am fost ,,mana in mana"
Cred ca acum ceva zeci de ani, pusul pe olita de la sase luni avea o motivatie clara: nu existau (ma rog, la noi) scutece de unica folosinta si mamele erau satule de fiert, calcat si de copii uzi in permanenta. In plus, informatiile referitoare le cresterea copiilor se cam limitau la ,,Mama si copilul" (in varianta comunista, cum zic eu, dar chiar si in aceea se recomanda olita cel mai devreme dupa 10 luni). In afara de cartea respectiva, mai erau sfaturile pediatrilor si ale asistentelor de ocrotire. Totusi, cred ca cele mai puternice mentalitati erau tot ale mamelor/soacrelor/bunicilor, de la care tinerele mamici primeau sfaturi ,,din oficiu".
Acum, desi informatia explodeaza la orice colt, de pe orice ecran, taraba si ce mai vreti voi, mai exista mame/soacre/bunici care dau sfaturi din oficiu. Si considera ca sunt si cele mai bune, conform traditiei. ,,Daca eu v-am crescut asa... uite ce mari, frumosi si sanatosi sunteti!" Este foarte greu sa le facem pe aceste persoane sa inteleaga ca pusul pe olita poate fi chir traumatizant, daca ,,ala micu`" nu e pregatit.
Scuzati-mi lunga teorie, dar am si eu un ,,cui" legat de pusul pe olita. Si ma enerveaza ca sotul meu nu ma crede pe mine, care-s la zi cu informatiile, ci tot pe soacra-mea!