De fapt,sunt lucruri care ma dor mai tare.
Sotul meu nu se simte prea bine(are ceva probleme vechi de cand s-a curentat-a ramas cu o cicatrice pe creier si pe inima)iar uneori durerile revin...Abia am reusit sa-l fac sa-mi spuna.Imi fac griji ca e prea nervos,il tot sfatuiesc sa nu se mai increada in nimeni,numai de noi depinde sa ne fie bine,numai noi ne putem ajuta.Suntem tineri,avem toata viata inainte si impreuna putem realiza multe.El e foarte stresat de probleme,desi incerc sa am rabdare cu el,desi cred ca fac tot ce-mi sta in putere pentru binele nostru,parca pentru el nu e destul.Avem atatea planuri de viitor,mai ales mutatul la Oradea...
Azi,cand a intrat in casa cu o factura in mana,era asa suparat(iar eu nu mai pot sa-l vad in starea asta,ma influenteaza negativ si nu ma pot concentra la munca mea,imi piere tot cheful)l-am intrebat ce-i cu el(mi-e ciuda pe el,ca e prea slab,am scapat de problema chiriei,de ce e tot afectat?cand singuri putem iesi din toate problemele,pas cu pas),S-a enervat de ce am intrebat ca stiam destul de bine ca-l doare la inima...si mi-a aruncat cu o punga de paste fainoase ce o avea in mana,in ochi.Nu stiu de unde reactia asta a lui,atat de dura...Ce se intampla cu el?I-am spus exact ce am scris si aici,sa incerce sa se controleze,chiar am plans de durere...
Eu sunt alaturi de el,abia astept sa plecam la Oradea.V-am sus ca trebuia sa plece,dar inca n-a plecat din cauza cumnatului,el a gasit lucrarea si il tot duce cu vorba de la o zi la alta.Stiu ca abia asteapta sa plecam,dar se bazeaza prea mult pe altii.



