larissa, de cand am intrat aici la voi, m-am simtit ca intr-o familie. mi-a placut ca m-ati sustinut si ca mi-ati dat sfaturi, fiecare din prisma ei vazuta.
vezi... de multe ori eu nu vad lucrurile asa ca voi, stateam de multe ori si ma gandeam daca am facut destul pentru relatia noastra, daca nu e asa, cum zice el, vina mea ca el a plecat. dar daca mi-a spus clar in fata ca vrea sa se realizeze, ca dintre toti prietenii numai el a avut foarte multe sanse si nu s-a folosit de ele in viata... normal ca ma simt singura in momentul acela, si gandesc: daca diana nu e destula realizare...ok, poate nu destula, dar e un inceput. putea, daca vroia, sa inceapa si aici, doar avem bona, nu trebuia sa aiba grija de didi. nu ii statea in cale. asa ca mai bine asa, bine ca a realizat acum, si nu cand diana pricepea ceva, ca el nu e realizat. stau si ma gandesc ce-ar fi fost in inimioara ei sa auda conversatia lui tat-su. nu se simte realizat.. auzi
in orice caz, crede-ma, nu mai vreau sa il vad in veci, si nici diana sper. mi.-ai dat o replica buna, diana nu creste odata la luna, cand are el chef sa o vada
cu drag