As vrea pentru copiii nostri cate ceva din copilaria mea!

[azura]

Da,Cami-N,dar daca bunica acum locuieste la bloc, nici macar de atat nu va avea parte!!!Din pacate, nu vor intelege niciodata ce inseamna Jocul,asa cred eu si vad copiii din ziua de azi,jocul in aer liber, cu copii,cu certuri, cu imaginatie, ambitie,inventivitate,libertate.miscare...In sfarsit, poate va fi bine, n-are sens sa fiu pesimista acum!

[url=http://www.baby-gaga.com/][/url]

[Dana103]

Imi pare rau pentru bunica ta, Azura! Cred ca iti este foarte greu!
Bunica mea este la fel. Nici nu imi dau seama cum poate sa fie asa. Mi-as dori sa fiu ca ea, dar nu pot. Doamne cata bunatate, intelepciune ...

[zelly]

Nostalgie.
Da, acesta este cuvantul care defineste ceea ce simt acum, dupa ce am citit aici.
Si eu am avut o copilarie fericita, iar cele mai minunate clipe au fost cele petrecute la bunici. Nu mai vorbesc despre iernile de atunci. Colindele si toate obiceiurile de sarbatori. Copiii nostri nici nu le cunosc macar. Cand ii povestesc baiatului mai mare, se uita la mine de parca sunt extraterestru.
Bunicii mei nu mai sunt, dar pentru mine sunt niste sfinti (in special bunica mea). As dori ca macar o parte din intelepciunea ei sa ma calauzeasca si pe mine in viata.
Stiti, ma gandeam de ce ne iubim atat de mult bunicii?
Parerea mea este ca ei iubesc neconditionat. Iubirea intotdeauna este conditionata. Sotul ne iubeste pentru ca suntem gospodine sau frumoase, destepte ori amante bune , parintii ne iubesc pentru ca nu i-am dezamagit in asteptarile lor, sau daca am facut-o am recunoscut ca nu i-am ascultat, prietenii ne iubesc pentru ca le suntem aproape cand au nevoie de noi, copiii ne iubesc si ei, dar cer, cer tot timpul (iar noi suntem fericite ca le oferim, sa nu ma intelegeti gresit). In schimb, bunicii?
Bunicii ne iubesc asa cum suntem si nu incearca sa ne schimbe. Cel putin asa au fost bunicii mei. Intotdeauna am simtit ca dragostea lor era neconditionata. Si acum, cand ei nu mai sunt, le simt prezenta si ma simt protejata de dragostea lor. Este sublim sa traiesti acest sentiment!

[daniap]

imi pare rau ca Alexia nu se va bucura de frumoasele vacante la bunici. si cand spun asta ma gandesc la bunicii nostri de la tara, unde alergam pe toate dealurile, ne jucam sau aveam grija de animale, eram prin toti copacii din padure etc, etc

[mikidutzza]

M-ati facut sa vars cateva lacrimi!
Bunicele mele(caci numai pe ele le-am prins)au murit amandoua!E adevarat ca numai pe una o iubeam si acolo am si copilarit!
Insa ,ce amintiri!De abia asteptam sa iau vacanta sa ma duc "la tara"
"Mamaia"m-a invatat bunatatea,iubirea,intelegerea si mai ales m-a invatat cine este Dumnezeu!
Mergeam la padure,la "garla"sa facem baie si sa spalam covoare,pe camp si duminical la biserica!
Iar seara ne strangeam la poarta si ce mai glume si ce ras!
De sarbatori era un vis!Mergeam cu colindul troienind zapada si ce ne mai minunam de covrigii si nucile primite!
Saream coarda,jucam elasticul,ne udam in curte cu apa,mergeam in curtea bisericii si ne jucam fotbal sau volei(caci statea la 3 case distanta de curtea bisericii),ne suiam in copaci(cate julituri am pe picioare)ne suiam in clopotnita...si multe altele!
Sunt atat de multe amintiri frumoase !
Copii nostrii o sa creasca la bloc...caci si bunicii stau la bloc!Sper ,si eu, sa fie frumoasa copilaria lor la fel cum a fost a noastra chiar daca nu va fi in cadrul naturii virgine!

[ygrec]

eu am avut bunicii la bloc...nu am petrecut decat o vacanta, pe la vreo 6 ani undeva in Moldova, la bunicii unor verisori/fini de-ai nostri...Si acum imi aduc aminte-desi am plans tot timpul dupa mama de au venit saracii sa ma ia dupa vreo 2 saptamani ca nu se mai putea cu mine!-imi aduc aminte, va spuneam de o nunta...cu costume populare, asa cum mai vedem doar pe la Tv! Sunt 30 de ani de atunci...dar asta mi-a ramas in minte...
Cat despre Rares nu cred ca o sa ii lipseasca vacantele la tara pentru ca am achizitionat o darapanatura, care, sper eu, cu ajutorul lui Dumnezeu sa se transforme macar in cinci ani intr-o viluta!
Dar, pana la vacante...va copilari printre blocuri si ma rog la Dumnezeu sa ii dea vointa si placerea cititului in defavoarea calculatorului-cred ca asta ar fi pt mine o mare dezamagire: sa nu ii placa cititul!
Nu va mai avea nici el iernile de altadata, ale copilariei noastre, ...mergeam cu colindu fara sa ne gandim ca dam peste pedofili sau alti dezaxati, faceam cazemate de zapada...ehe, n-am mai vazut demult copii care sa se joace!
Poate ca, avand aceste of-uri, ii vom invata noi pe copii nostri, ca next generation-sa se bucure de copilarie asa cum faceam noi! As participa cu draga inima la o astfel de cruciada a mamicilor!