by agnes » Tue Jun 06, 2006 12:37 pm
vilhelmina, am citit cu atentie si crede-ma ca imi pare rau ca treci printr-o astfel de situatie, nu vreau sa te judec, nici sa-ti dau sfaturi, ci doar sa-mi spun parerea, problema sotului e una grava si daca el nu vrea sa lupte cu ea tu oricum nu mai ai ce face pentru el, din punctul meu de vedere prioritatea ta ar trebui sa fie copilul, nu stiu exact cum stau lucruile dar cred ca acest copil ar trebui sa creasca linga tine,si eu am o fetita de 1 an si 3 luni pe care o cresc singura, nu spun ca e usor dar pentru ea pot orice, eu de cind avea fetita 10 luni m-am intors la serviciu, pe ea am dus-o la cresa,o duc dimineata si o iau la 16 cind vin de la servici, sigur ca e greu si obositor,sigur ca nu mai am nici un moment doar pentru mine, tot ce fac, fac cu fetita de mina, dar in acelasi timp stiu ca nu as putea sa o dau departe de mine, nu as mai gasi motivatia pentru care sa vin cu drag acasa, cine sa-mi mai lunineze mie ziua cind vin obosita de la servici.Inteleg ca tu muncesti mult si ca nu ai putea sa te descurci si cu fetita, dar daca muncesti atit probabil ca esti platita pe masura muncii prestate , nu ai putea sa gasesti o bona?cineva care sa aiba grija de fetita cit esti tu la servici iar cind vi te ocupi tu.Scuza-ma daca te-am suparat poate ca vazut din afara lucrurile par mai simple, dar totusi acel copil are nevoie de tine si sunt convinsa ca si tu de ea, nu te-ai mai simti singura.
