(Ne)fericirea femeilor din zoadia gemeni

[ilinca_mioara]

Buna Wilhelmina...iti spun "bine ai venit", desi asta nu inseamna ca ma bucur ca esti la fel de nefericita ca multe dintre noi!
Si eu sunt la fel ca tine....iar acum, de cand sunt graviduta, sigur am alte pretentii de la un barbat ca sa-l accept langa mine si copil. Deocamdata nu ma gandesc la asta!
Te pup si...bafta multa sa ai, poate de acum incolo!

[Vilhelmina]

Multumesc, treasure... Stii ce cred eu? ca noi, gemenele (cel putin multe dintre noi) suntem niste firi atat de independente, incat ne e greu sa ne acomodam cu compromisurile vietii de cuplu. Eu imi doresc o iubire noua, dar pe undeva (desi mi-e greu sa recunosc), sunt foarte multumita de faptul ca nimeni nu-mi dirijeaza viata. Este ceva foarte adanc inradacinat in mine, sa resping si sa nu ma las subjugata. Cred ca exista persoane care nu sunt facute sa traiasca in cuplu. Sa fiu si eu una dintre ele? Totusi, o viata in singuratate mi s-ar parea groaznica...

[ilinca_mioara]

Eu cel mai mult urasc singuratatea! Nu sunt o fire singuratica! Imi place viata in doi, si cu bune si cu rele. Dar recunosc ca la cate eforturi am facut eu ca sa ajung ce sunt astazi, nu as suporta sa vina oricine sa ma dirijeze. Si nu neaparat ca sunt in casa mea..dar am mandria si demnitatea mea si nu accept sa fiu calcata in picioare. Iar ultimul "esec" l-am avut pentru ca nu am acceptat sa fiu "una" din, poate, multe altele..sau nici macar a doua! Si asta nu voi accepta niciodata!
Dar eu acum am bebelusul in burtica si privesc viata mult mai altfel!
Recunosc insa, ca-mi doresc o familie adevarata!

[Anca_Cristina_Manea]

[ilinca_mioara]

Buna Anca_Cristina_Manea.
As fi ipocrita daca nu as recunoaste ca mi-e greu. Si mai ales in weekend. Pentru ca am zis ca uras singuratatea si mai ales atunci ma simt singura! Nu ca nu as avea amici, prietene cu care as putea sa ma intalnesc si chiar ma intalnesc, dar e totusi o diferenta! Dar incerc sa ma iau cu una-alta si sa ma gandesc la ziua de luni!
Sincera sa fiu, nici cu tatal copilului langa mine nu stiu daca era totul ok, pentru ca e un tip foarte comod, a fost invatat sa cam fie "servit". Mie mi-a fost bine cat am fost impreuna, n-am ce sa-i reprosez, dar sincer, gandind acum la rece, nu-l vad asumandu-si multe responsabilitati! Si oricum, el inca este preocupat de a-si trai viata din plin, de a fi "liber", de a se aventura...deci poate e mai bine asa!
Ai mei parinti?! Tata nu a apucat sa-l cunoasca si oricum el intotdeauna a avut incredere in mine si m-a lasat sa fac exact ce am simtit eu si cum am simtit eu. Nu a avut nici un repros la adresa mea. Mama s-a intalnit cu "taticul" de 2 ori la mine acasa, intalnirea a fost OK, pentru ca "taticul" este un tip dragut si prezentabil, normal ca i-a placut. Chiar acum doua zile m-a intrebat ce fac, daca nu il caut sa-l intreb daca nu-i da nume copilului meu. Eu nu am avut niciodata o relatie foarte grozava cu mama, pentru ca a fost mai partinitoare si mi se pare ca tine mult mai mult la fratele meu, si de aceea nu-i dau niciodata toata amanuntele. Si desi pararea ei este ca eu am fost cea care l-a indepartat pe "tatic", i-am zis ca nu-l voi mai cauta niciodata pentru ca sunt lucruri peste care nu pot trece si daca ma accepta asa bine, daca nu, eu imi vad d eviata si de copil si cu asta basta!
Ai mei s-au mutat din Bucuresti, la vreo 98 km spre Targoviste dar, in principiu, mama stie ca din octombrie-noiembrie va veni sa stea cu mine si bebelusul, cel putin cateva luni, pana voi agasi altceva. Si daca nu, am incredere ca Dumnezeu nu ne va lasa!

Si...NU! "taticul" nu a mai dat nici un semn..si simt ca nici nu va mai da..si mai simt si ca acum e deja prea tarziu pentru el ca sa mai poata fi langa noi!

Te pup!

[crisabella]

Buna Treasure!Sunt convinsa ca esti o femeie fericita avind in burtica ta cea mai de pret realizare,lasind la oparte acele realizari financiare de care dispui.Eu am pus mereu pret mai intai pe realizarile sufletesti si apoi cele financiare,asa ca draguta mea tin sa-te felicit din tot sufletul pentru aceasta frumoasa realizare,pentru principiile tale de mare valoare si pentru puterea de care da-i dovada,fi perseverenta incontinuare,asta inseamna ca stii ce vrei de la viata si nu-te multumesti cu primul barbat iesit in cale,sa fi maritata doar de dragul de a fi maritata.Stim cu toate ca din pacate mai exista si femei care accepta un barbat care nu-le merita dar stau sa indure fie pentru ca au copii sau cred ca daca numai sunt cu ei,nu se mai pot casatori.Da ma rog aceasta este alegerea lor si nu-mi permit sa-le judec.In privinta printului tau,fi sigura ca el exista undeva numai ca este vorba de timp,lasa timpul,destinul sa decida el cind este momentul potrivit sa apara si printul tau.Nimic nu este intimplator pe lumea asta,toate au un rost anume,TU DRAGA MEA nu-ti pierde increderea in tine si-n DUMNEZEU,lupta ca ai pentru ce tau si nu uita : ca, ce este al tau,e pus deoparte.Mult curaj si incredere in Dumnezeu.P.S in cite luni esti insarcinata?Te pupic si ai grija de voi.Pe curind

[ilinca_mioara]

Buna Crisabella...Sunt in 16 saptamani....si de-abia astept sa-mi simt bebelusul...
Cat despre reusitele financiare, nu ma intelege gresit.
Am exact strictul necesar (o casa, la care platesc rate inca vreo 12 ani, o masina luata tot in rate), nimic peste! Dar mereu am vrut s afiu pe picioarele mele si sa nu dau socoteala nimanui si s anu fiu pusa in situatia sa ma despart de cineva si sa nu am unde sa ma duc. Si pentru aceste realizari am renuntat si renunta la multe altele: distractii, haine, plimbari, excursii, concedii afara, dar nu-mi pare rau. Sper ca bebelusul meu sa aprecieze candva si sa nu ma judece!
Nu sunt genul de femeie care sa-si doreasca sa fie maritata doar de dragul de a fi maritata! "Tatal" copilului a avut acest gand cand am aflat ca sunt insarcinata si mi-a spus "acum trebuie sa ne casatorim, nu?!". I-am raspuns ca nu TREBUIE nimic! daca o vom faca candva, o vom face pentru ca asa simtim, nu pentru copil sau altceva. Deci nu pot sta langa cineva, doar pentru a nu fi singura, desi urasc singuratatea.
Acum nu ma gandesc la "sufletul-pereche"..nu stiu daca intr-adevar exista, dar daca exista, va trebui sa fie OM pentru amandoi, si pentru mine si pentru bebelus.
Oricum, eu sunt bine...recunosc ca singuratatea ma deprima uneori, mai ales in weekend, dar gandindu-ma la puiul de om pe care-l am in burtica, imi trece repede.
Nu sunt nici prima si nici ultima....si lumea mea nu s-a terminat cu "el"!
Pupici si vorbim....

[Anca_Cristina_Manea]

[ilinca_mioara]

Multumesc Anca_Cristina_Manea....sunt o fire deschisa si ce am de spus, spun. Nu ma ascund, nu mi-e rusine de nimic...am pacate ca orice om. Nu cred ca trebuie sa fiu compatimita..mereu ma gandesc ca sunt alte femei carora le e mult mai greu. Poate nu au un acoperis deasupra capului, poate nu au un colt de paine pe masa, poate au un barbat violent sau mai stiu eu ce. Eu am parinti, am prieteni/prietene, va am pe voi, il am pe fasolica...deci nu sunt singura!
Si il am pe Dumnezeu!
O sa caut si eu cartea asta..probabil ca in luna dinainte de a naste, cand voi sta acasa..voi avea timp sa citesc foarte mult....
Te pup si mersi inca o data pentru mesaj si mai vorbim!

[Anca_Cristina_Manea]