Copilul sau profesia?

[ella-o]

[quote="daniap"][quote="ella-o"]
ela nu trebuie sa te simti vinovata, eu cred ca ea ar fi mai nefericita dac tu ai fi toata ziua intorsa pe dos din cauza problemelor; si apoi sunt mult mai "dulci" clipele petrecute impreuna dupa ce va reantalniti pentru ca aveti ce povesti si le traiti cu o intensitate mai mare.

Sa stii ca ma simt foarte vinovata,chiar si cand e acasa nu avem destula rabdare cu ea,parca s-a schimbat,e maraita toata ziua,iar noi avem atatea probleme pe cap.

Ce pot sa fac?Sa scap urgent de probleme (si de stres)sa imi recapat linistea si sa ma ocup mai mult de ea.Oare va mai rezista o perioada?Cand o duc la cresa plange iar inainte era foarte vesela.Sunt trista,plang...Mi-e greu...in general am foarte multa rabdare cu ea(chiar ma mir pentru ca sunt foarte nervoasa) dar ea mi-e asa de draga,e universul meu.Pentru ea traiesc si vreua doar sa-i fie bine.

[alovel]

Nu stiu sa trasez o limita: pana aici se poate, de aici incolo nu.
Unii pot mai mult unii mai putin. Sau considera ca pot, sau sunt dispusi sa poata mai mult sau mai putin.
Sigur ca exista cazuri in care nu se paote.
Dar stiu si cum e sa inveti cu copiii si cum sa nu poti sa inveti din cauza lor. Si sa ratezi oportunitati din cauza asta.

[ygrec]

Sunt si eu de acord ca sunt cazuri si cazuri...alegerile implica compromisuri.
Inainte de a avea copilul, eram disponibila, mi-am consolidat pozitia in companie odata si cu inaintarea in ierarhie...
A fost alegerea mea, ca, dupa ce am revenit sa raman oarecum in stand-by si va spun ca sufar de anumite frustrari profesionale, numai pentru ca NU VREAU sa imi creez timp pentru lucrari care mi-ar aduce alta pozitie si alti bani. Satisfactia de a avea copilul langa mine dupa orele de program, este mult mai mare.
Cand va mai creste...vom vedea daca vor ma fi oportunitati.

[danaG]

alovel a scris:
Eu nu sunt de acord cu dusul copiilor la bunici , nici pentru o saptamana , nici pt. mai mult. Noi am considerat mereu ca noi trebuie sa ii crestem. Intr-adevar, parintii care n-au locuit permanent cu copiii, care nu au dormit cu ei noapte de noapte nu stiu ce inseamna. E destul ca mergem la serviciu si pierdem niste ore pe zi, dar macar timpul liber consider ca trebuie sa-l petrecem cu ei. Sigur ca e mult mai usor cu copiii la bunici: poti sa dormi, poti sa mananci, poti sa iesi in oras, poti sa vezi un film, sa citesti o carte etc. Dar nu mi se pare corect.

Eu cred ca ingerasii mai au nevoie din cand in cand si de o schimbare..... In vacanta daca nu merg cel putin o saptamana la bunici, copiii mei nu se simt in vacanta. Tin minte ca asa simteam si eu cand eram mica.

[alovel]

Una e vacanta, cateva saptamani, intr-un alt mediu, probabil mai natural, mai putin poluat si la copii mai maricei, nu pana in 2 ani.
Si alta e copilul de la cateva luni lasat la bunici pentru ingrijire permanenta, inclusiv noaptea.

[danaG]

De acord.................

[daniap]

Sa stii ca ma simt foarte vinovata,chiar si cand e acasa nu avem destula rabdare cu ea,parca s-a schimbat,e maraita toata ziua,iar noi avem atatea probleme pe cap.

Ce pot sa fac?Sa scap urgent de probleme (si de stres)sa imi recapat linistea si sa ma ocup mai mult de ea.Oare va mai rezista o perioada?Cand o duc la cresa plange iar inainte era foarte vesela.Sunt trista,plang...Mi-e greu...in general am foarte multa rabdare cu ea(chiar ma mir pentru ca sunt foarte nervoasa) dar ea mi-e asa de draga,e universul meu.Pentru ea traiesc si vreua doar sa-i fie bine.
eu am ajuns la concluzia ca starea mea de spirit o influenteaza foarte mult pe fetita mea, chiar daca nu mai este un bebelus
m-am convins de asta acum 2 luni cand am avut de prezentat o lucrare la Bucuresti si pe ea am lasat-o la mama la Buzau
eu am avut niste emotii in ziua aia si nervii intainsi la maxim
cand m-am intors mi-a zis mama ca nu s-a putut impaca nimeni cu ea, a fost irascibila, nu a vrut sa manance, sa doarma etc.
asa ca am sa incerc cat pot de mult sa fiu mai nesimtita cu unele lucruri pentru ca ei simt cand ne este bine sau rau
tie ella iti doresc sa iti dea Dumnezeu multa putere sa poti depasi momentul, noi de aici suntem alaturi de tine si cand ai nevoie poti apela la noi macar sa te descarci, daca altfel nu prea se poate din cauza distantei.

[daniap]

[alovel]

Poate ca de fapt sunt influentata de faptul ca nu pot sa ii las si eu undeva 2-3 saptamani sa imi pregatesc lucrarea de doctorat si tare imi e teama ca nu o sa mai reusesc sa o fac.

[lizi74]

alovel mama, 'arunca-i' la mine ... s-ar juca cu fi-miu 25/24 h, ditamai masinoiu exista pt scos la plimbare ... iar la noi la sf de saptamana oricum se aduna familionul si sant 6 copii de la 1.10 ani la 22 ani .... sa vezi distractie!!!
si acum on topic: si eu sa vrea sa pot sa il las pe emre pt o saptmana pt ca trebuie sa merg in tara sa rezolv niste probleme si cu el pe cap nu pot- nu vrea sa stea cu ai mei pt ca nu prea e obisnuit cu ei si dupa mine nu pot sa il tarasc...
zau ca sant in acelasi impas ca si alovel