jurnal...

by **Mihaela_Miruna** » Thu May 11, 2006 12:05 am

NASTERE USOARA! Ce repede a trecut timpul!

by **cristina2012** » Thu May 11, 2006 9:14 am

NASTERE USOARA!!! SANATOSI SA FITI!!... Si sa ai si parte de un somn bun pe burta!!! [bis]

by **adriana-i** » Tue May 30, 2006 4:21 pm

Fetelor sunt o prietena a Adrianei si m-a rugat sa va scriu eu deoarece ea e ocupata sa aiba grija de un ingeras scumpic.M-a rugat sa va povestesc despre cum a nascut dar m-am gandit sa va scriu exact cuvintele ei :
" Buna tuturor

Am ajuns si la sfarsitul jurnalului.Nu mai pot ajunge la net.De ce? Pentru ca acum am langa mine cel mai frumos ingeras:Fabian Claudiu .
In data de 12 mai stateam in pat impreuna cu sotul si soacra (venita cu o zi inainte) si ne uitam la ProTv la un film(era seara).Cum stateam eu asa,parca simt ca ma doare sub burtica...hmm...nu zic nimic...dupa o scurta pauza ma doare iar,il intreb pe sotul meu cat e ceasul,el imi raspunde: 21:44...bun(imi ziceam eu...hai sa vad daca am contractii)dupa un timp ...ma doare din nou:" iubitule cat e ceasul?...el :pai ti-am zis: 21:44...eu: "nu ,nu zi-mi acum cat e ceasul"...se uita: 21:48...eu:ok...mergemla spital ca nasc,ei parca nu ma auzeau,nu se puteau desprinde de film(cred ca eram toti in stare de soc)
Ne-am imbracat,am sunat la taxi si am coborat jos.Problema era ca nu mai venea taxi-ul...al meu sot nu mai avea rabdare,suna iar si incepe:"haideti doamna,ce se intampla?mai vine masina?ca naste nevasta-mea aici!" Inte timp mi-am sunat si medicul care mi-a spus sa ma calmez, sa merg la spital,sa ma vada o asistenat, si apoi sa-l sune sa-i spuna cum sta treaba.
Pe la 22 am ajuns la spital,in sala de travaliu era o doamna(in travaliu,care zbiera cat o tinea gura...era de groaza!Am inceput sa ma sperii....mama!!!doamna era la o a doua nastere (VAI!,daca pe ea o durea asa de tare!?eu ce ma fac?)
Asistenta m-a urcat pe masa,m-a ascultat,eram dilatata de 4 cm,m-a condus in salon,mi s-a spus sa stau in pat si intre contractii sa incerc sa dorm(ca sa fiu odihnita pe mai tarziu)DA!Pai cum sa pot dormi?
Dupa ce a nascut "ZBIERATOAREA" m-a dus in sala de travaliu, a aparut si medicul meu( se facuse deja 12 noaptea),m-a ascultat,mi s-a rupt apa si mi s-a pus o perfuzie cu glucoza,ceva pt. dilatare si ceva pt. bebita(apa era usor verzuie)
Au inceput contractiile mai dese (eram deja 8 cm dilatata)...dupa un timp m-am dat jos si la indicatile asistentei m-am tinut de bara de la " masa aceea speciala" si cand veneau contractiile aveam ordin sa ma "screm"...cam in aceasta perioada (destul de grea)al meu sot s-a strecurat inauntru (desi la noi in oras nu ai voie sa stai cu gravidutza),el a primit permisiunea sa ramana...cand m-a vazut cum ma chinui nu mai stia ce sa faca,ma pupa,ma lua in brate,ma freca pe spate....dar vreau sa spun ca eu de abia ma tineam in picioare,iar el mi se parea asa de greu acolo pe mine,saracutzu,era distrus,nu mai stia ce sa faca,iesea afara si plangea,intra iar la mine,iar iesea sa planga.In cateva minute toate asistentele imi ziceau ca al meu sot plange.
Impreuna cu medicul si asistentele am plecat in sala de nastere.M-am urcat pe masa,la urmatoarea contractie am inceput sa imping:mi s-a explicat ca atunci cand vine durerea sa trag aer in piept, sa inchid gura si sa imping.
Am impins de vreo trei ori,dar n-a iesit nimic,am simtit cand m-a taiat(dar nu a durut),la urmatoarea durere:am impins puternic si am simtit cum a iesit capusorul,atunci am mai impins o data tare, tare si a iesit si corpul:.....un BAIETEL GALAGIOS.Doctorul si asistentele erau foarte veseli si m-au anuntat ca a iesit cu mana la cap....salutand militareste,mi-au spus ca o sa se faca politist sau militar.Cand mi l-au aratat prima data am inlemnit:avea nasul asa de mare.....
Din acest moment a inceput adevarata suferinta pentru mine: au inceput sa ma coase(m-am si rupt,daca bebita a iesit cu mana la cap)Ma durea asa de tare,nu mai stiam ce sa fac,mi-au mai facut o injectie,ca sa nu ma mai doara asa dar tot degeaba,scanceam ca un caine acolo pe masa,apoi il vad pe al meu sot,si doctorii il scoteau afara(pentru a doua oara,prima data a intrat cand a iesit bebita, ca am scos un sunet mai puternic dar atunci nu am mai vazut cand l-au dat afara)A plecat o asistenta cu bebita ( al meu sot,dupa ea...sa-l vada, sa nu cumva sa il schimbe,asta era marea teama a sotului meu(plangacios)...s-a vorbit despre faptul ca a plans pana a iesit din spital"
Binenteles ca povestea continua...dar ca prietena ai Adrianei care a l-a vazut pe Fabio vreau sa va spun ca e un puiut asa de frumos si are nasucul frumos si mic,dar cred ca ea era derutata atunci.Partea usoara cred ca a fost aceste luni in care l-a protejat cu toata fiinta ei....dar acum urmeaza partea mai dificila dar si cea mai frumoasa: o viata intreaga in care va rade si va plange alaturi de el.Il va ridica sa mearga mai departe cand va cadea si se va bucura de fiecare succes al sau.
Va transmit salutarile cele mai dragi ale Adrianei tuturor.