by Kristin » Thu Jun 01, 2006 7:08 pm
Fragmente din "Fuga de Dumnezeu" (Max Picard):
"Iubirea este cea care-l impiedica cel mai tare pe om sa devina maleabil pentru fuga. Omul care iubeste un om sau o existenta considera fiinta pretuita exact si cu grija, el se uita cu mare atentie sa vada daca mai este ceva ce el inca nu iubeste; iubirea indelung rabda, indelung asteapta, pana ce fiinta iubita creste intru iubire. Toate acestea cer prea mult timp in lumea Fugii, unde trebuie sa fii mereu pe fuga. De aceea, lumea este facuta sistematic insensibila, dura. Toate legaturile in care poate exista iubirea - casatorie, familie, prietenie - sunt nimicite de catre omul Fugii. Omul Fugii incearca sa reformuleze casatoria, prietenia si familia sub infatisarea unor simple legaturi formale. Omul nu mai este retinut, pentru ca nimeni nu mai iubeste; toti sunt laolalta, stau unul langa altul numai pentru a fugi impreuna. Numai spontaneitatea iubirii, felul cum apare si dispare ea dintr-o data, numai pe aceasta o mai accepta omul: mecanica pura a spontaneitatii. Iar aceasta sontaneitate exista pentru a te face mobil, dar nu spre fiinta iubita, ci dinspre ea, departe, in orice alta directie.
Insa omul alunga iubirea mai ales din cauza ca se teme de intalnirea cu ea, care i-ar aminti mereu de Marea Iubire, de Dumnezeu, ar privi la El si in maretia Lui ar gasi totdeauna un loc pe care el nu l-a iubit, iar atunci, fireste, Fuga ar fi nu numai franata, ci chiar imposibila"
"Metropola este centrala Fugii. Strazile se aseamana cu niste conducte in care sunt absorbiti oamenii. Impreuna cu ei, au fost adusi in oras si cativa pomi. Ei stau inspaimantati pe marginea strazii si, practic, nu mai cunosc drumul inapoi la tara; cauta sa creasca incet prin asfalt si apoi sa dispara...Banuitoare, luna se plimba peste oras ca un spion al cerului, iar strazile apar ca niste capcane sau gropi in care luna trebuie sa cada.Uneori, ti se pare ca a si cazut, ramanand prizoniera in oras: de jos, din valea raului ce strabate orasul, ea mai lumineaza putin in sus, ca dintr-o inchisoare."
LIBERTATEA SUPREMA E ALEGEREA ATITUDINII, INDIFERENT DE CIRCUMSTANTE.