by Kristin » Wed May 24, 2006 11:57 am
IZVOARELE DUNARII
Asta toamna am fost intr-un loc mai "deosebit" pentru mine, locul de unde izvoraste Dunarea. Era o placere sa conduci, vremea minunata, soare si lumina aceea inconfundabila de toamna...
Spre Donaueschingen (localitate unde s-ar afla izvorul Dunarii, cica !) treci, chiar pe autostrada, prin padure - Padurea Neagra, adica. Nu pot sa va descriu cam ce culori aveau frunzele copacilor - mirific !
Ajungem in Donaueschingen pe la pranz, gasim indicator de Donauquelle, insa nici urma de izvor de munte, asa cum stiam noi. Incepem sa intrebam, gasim un domn amabil care ne arata unde este, insa noi stiam ca exista un alt izvor, sus, pe munte. Deci nu ala era izvorul "original". Concluzia - Dunarea are 2 izvoare sau, mai bine zis, aceasta este o disputa care dureaza de 200 de ani intre cei de jos si cei de pe munte. Cei de pe munte sustin ca acela este izvorul, de fapt, deoarece, in acest mod, Dunarea are o lungime mai mare decat daca ar izvori din Donaueschingen.
In fine, cand ne-am etalat noi cunostintele :)) si i-am spus domnului ca noi stim de alt izvor, a recunoscut, in final, ca da, mai este un izvor, in munti, dar e "far away.." asta ca sa ne descurajeze, sa ramanem la ei... Insa nu l-am ascultat, am plecat "far away", adica la vreo 20 -25 km...
Cum iesim din Donaueschingen, incepem sa urcam - coool ! Deci, incep muntii adevarati. Sincer, am avut o impresie de "Carpati" - de "deja-vu" - brazi foarte inalti, verde inchis, (de la care s-ar putea sa vina numele padurii - Schwarzwald) - iti da impresia ca e neagra, intr-adevar... Am trecut prin niste localitati si urcam in continuare. Sa va spun despre drum? Nu are rost - ca drumul european in Romania - cam asta era calitatea...
Peisaje de basm - toamna in munti - imi tot repetam ca "asa e si la noi in tara" - da, natura arata la fel. Doar ca nu o exploatam cum trebuie. Ca sa nu mai vorbesc de infrastructura.
Era sa pierdem indicatorul spre "Kolmenhof" - care e de fapt, o pensiune in curtea careia izvoraste Dunarea...:)
Am inceput sa urcam pe o rampa si mai abrupta, dar drumul s-a ingustat. As putea sa spun, (din experienta), ca incap 2 masini la limita, pe latimea drumului. Mi-am exersat calitatile de conducator auto (dezvoltate in tara, in drumul spre Semenic !! - care, by the way, e muuuuult mai greu !!) si am ajuns, in final, la tinta.
Bineinteles, fuga la izvor - asta a fost prima grija - de la pensiune, am coborat cam 50 m pe o carare si am ajuns. Sincer, am fost impresionata cand am vazut pietrele unde erau trecute toate tarile pe care le strabate Dunarea - si Romania printre ele. Cand am fost, acum cativa ani, la Sulina, cand am vazut cum se varsa Dunarea in mare, cand am vazut-o la Viena, nu mi-am imaginat ca o sa ii vad vreodata si izvorul.
Si iata ca s-a implinit si acest vis. Sa vezi cum se naste acest fluviu, cum e la inceput doar un firicel de apa, (ca la robinet !), apoi cum poti sa "sari" de pe un mal pe altul, deoarece nu e mai lata de un pas - e chiar impresionant.
Peisajul - ca in poveste - "munti" (eram cam la 1100 m altitudine), pajisti intinse si soarele ala extraordinar. Pensiunea, foarte bine incadrata in peisaj, cei doi ciobanesti germani ai proprietarilor (cum altfel ?), mai sus o capela construita simplu - iar mi-aducea aminte de tara - (de ce are tara noastra mai frumos - nu stiu de ce, m-am gandit la Bucovina), un altar improvizat pe pajiste. Minunat !
Da, impresia clara e de Bucovina, sau de ce ar fi fost Bucovina daca nu ar fi trecut barbarii prin viata noastra sau, mai bine zis, a parintilor nostri.
Nu puteam sa plecam de acolo fara a gusta minunatele preparate din Schwarzwald - am ales varza calita cu carne de porc afumata (dar nu grasa !) si wurst cu varza calita (cum am fi putut alege altceva ??), plus bere de la mama ei de acasa.- locala,adica. Am mancat pe terasa cu un view impresionant, dupa care ne-am mai plimbat prin jur, am vizitat Martinskapelle si ne-am bucurat de atata verdeata si de atatea culori.
Va dau si site-ul acestei pensiuni, cine stie cand ajungeti pe acolo, MERITA !! Gasiti si poze cu izvorul, gasiti si informatii despre fluviu si originile lui.
http://www.donauquelle.de/
Proprietarii prepara si servesc ei insisi totul si au ramas impresionati ca suntem din tara unde se varsa Dunarea in Mare (ma refer, de fapt, la baiatul lor, care nu a ajuns mai departe de Viena - dar ar vrea sa ajunga in Delta - noi i-am recomandat sa mai astepte, nu de alta, dar nu vrem sa se intoarca aici cu cine stie ce gripa...:)) Parintii lui am inteles ca au fost in toate tarile pe unde trece Dunarea. Quite an adventure !
Sincer, cam greu m-am lasat convinsa sa plec, insa ne stabilisem si Basel-ul de vizitat in aceeasi zi.
Pe drum m-am intalnit cu un Jeep cat casa si nici acum nu stiu cum am reusit sa trecem unul de altul pe drumul ala ingust, mai ales ca in dreapta mea era o vale de toata frumusetea.. Ne-am atins oglinzile, cred. Oricum, am trecut la milimetru, de asta spun ca "acum am experienta":))
Peisajul - idilic", "a la Carpati", cu vacutele "Milka" cum le spun eu, ca sunt really ca in reclama...
O experienta interesanta, niste locuri superbe si o geanta de amintiri frumoase...
Cu bine !
LIBERTATEA SUPREMA E ALEGEREA ATITUDINII, INDIFERENT DE CIRCUMSTANTE.