stiu ca e simplu sa dai sfaturi dar... din proprie experienta stiu ca atunci cand alegi sa traiesti langa un om, il accepti cu bune si cu rele...
"eu trebuie sa.. eu trebuie sa orice." - cred ca ai stiut de la inceput ca tu va trebui sa... ca ai constientizat sau nu, e partea a doua dar, cu siguranta, ai primit semnale care ti-au transmis ca tu va trebui...
"timp petrecut impreuna??? 0, de ce? va spun imediat. dimineata eu ma trezesc mai devreme, stau cu bb, ii dau sa manance. il trezesc si pe el. merge la bucatarie sa-si bea cafeau. eu ran cu bb dincolo pt ca el fumeaza. plecam la plimbare. eu imping carutul el vorbeste non stop la telefon. el pleaca la serviciu. vine la 10:00 seara. facem baie la copil, eu ma cul, el lucreaza la calc pana tarziu. timp pentru noi?0 NU MAI AVEM CE SA NE SPUNEM!!!!"
desi eu si sotul meu, nu avem inca copii... avem preocupari care ne tin pe fiecare in colturi diferite ale casei: el calculatorul si TV-ul, eu curatenie (sunt de-a dreptul maniaca - de cand cu sarcina ce m-am mai linistit ca obosesc repede) si cititul. La un moment dat, mi s-a parut ca ne instrainam si stii ce am facut? Cand il vedeam mai concentrat la ale lui ma duceam si incepeam o sedinta de pupaturi (care de obicei dadea in lucruri mult mai serioase
) de nu mai stia ce e cu el... la inceput era uimit dar ii placea, pe urma... cand trecea prea mult timp fara pupaturi incepea sa ma caute prin casa si sa-mi tina teorii ca pe el nu-l mai pupa nimeni... acum... vine si ma ia la pupaturi direct.
Iar in zilele mele de maxima siguranta imi puneam cea mai sexi rochita din dotare, pantofii cu tocurile cele mai inalte si defilam "dezinteresata" prin casa... reactia... nu cred ca e cazul sa o mai descriu. Dar am facut toate astea in cel mai natural mod, fara reprosuri si fara sa ii cer ceva, faceam exact ce simteam.
Stiu ca la voi e mai complicat cu bebe si cu oboseala aferenta dar... daca vrei sa iti reconstruiesti relatia... eu zic ca merita efortul.
" 'ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust'. asta sunt eu. nu cred in a doua sansa care sterge tot raul cu buretele."
mi-a spus si mie cineva o data chestia asta cu ciorba... dar am mari dubii ca ciorba aia nu ar putea sa fie la fel de buna sau... si mai buna... Cine te opreste sa o mai condimentezi putin? Sau sa ii mai pui un strop de smantana? De ce e mai simplu sa renunti decat sa lupti pentru omul pe care il iubesti?
"i-am lasat intentionat o punga de cora pe masa in care curatasem eu niste legume. a stat doua zile acolo. nu ca a luat-o el."
eu... stiam de la mama si tata ca "discutiile" (a se citi scandalul) interminabile pe tema asta nu duc nicaieri asa ca... am aplicat alta strategie: am lasat sosetele murdare aruncate pe unde se nimerea pana nu au mai fost in sifonier curate
si cand a venit nedumerit sa imi explice ca el nu mai are sosete i-am explicat (cu zambetul pe buze) ca nu au picioare sa sara singure in masina de spalat... de atunci... nu mai zac aruncate prin casa in plus, s-a aplicat si in alte situatii. Sincer, as fi fost in stare sa nu platesc lumina pana o taia electrica doar ca sa priceapa ca nu se plateste singura.
Ella,
"Eu fac tot posibilul inca sa nu renunt si sa-l schimb."
Stii care este paradoxul casatoriei? Femeile se casatoresc in speranta ca sotul se va schimba. Barbatii se casatoresc in speranta ca sotia nu se va schimba niciodata. Ambii sunt dezamagiti....
Ideea e ca nu poti schimba un om fortat... trebuie sa simta de ce e nevoie de acea schimbare si sa o faca de la sine. Altfel... tu acumulezi frustrari iar el se inchide in sine pentru ca te dezamageste continuu si mai bine... taie caile de comunicare ca poate asa face mai putine prostii = te deranjeaza mai putin.
Nu am pretentia ca v-am oferit solutii. NIci pe departe. Sper, doar, ca ideile pe care le-am pus in practica si m-au ajutat, sa va fie de folos si voua.
VA pup si va doresc sa gasiti solutiile potrivite,
Roberta




