In soacra-mea am cat se poate de multa incredere, nu iese din cuvantul meu, copiii o iubesc mult de tot. Si eu la fel. Nu-mi vine sa cred cat poate fi un om de bun.
Ii mai las si cu mama dar nu e tocmai ascultatoare, le mai da una, alta, ca "ce', nu stiam ca nici asta n-are voie". Dar supravietuiesc impreuna. Desi mama sta pe palier cu mine, prefer sa aiba soacra grija de ei, daca se poate sa-i duc la ea (e in celalalt capat al Bucurestiului). Acum eu am prea multi si trebuie sa-i impart si la mama si la soacra.





. Sunt o norocoasa, chiar nu stiu ce m-as fi facut fara ajutorul mamei. Si apoi ma gandesc mereu ca parintii nostri au crescut copii, asa ca singur stiu sa aiba grija si de nepoti.


