Cezara, pe unde umbli, ca nu te-am mai vazut pe forum in ultima vreme?
Eu am venit sa-ti spun ca m-am apucat de
![motor [motor]](./images/smilies/motor.gif)
de vreo cinci zile (in sfarsit!) si dau de ciocolata!
Ai dreptate: fizicul iti influenteaza starea psihica si, la un moment dat intri intr-un cerc vicios - te vezi in oglinda, probezi o rochie si nu poti sa-i inchizi fermoarul, vezi pe strada tot felul de fitze si fetitze care arata fantastic de bine... si ce faci? In loc sa iei masuri, te gandesti ca oricum prea curand n-o sa-ti vina rochia si n-o sa te poti imbraca cu blugi sub buric, asa ca... mananci. Stiu cum e.
Eu, chiar inainte de a ramane insarcinata, aproape ca devenisem depresiva din cauza kg in plus. Si imagintati-va ca, in afara de acelea, am mai luat inca 17! Tragic, asa-i? Doar ca dupa ce am nascut ,,aveam o scuza". Cand o cunostinta care nu ma vazuse demult se uita la mine intrebator, spuneam repede ,,stii, tocmai am nascut". Acum o luna m-am dus sa-mi cumpar o fusta. Vanzatoarea m-a ajutat sa-i trag fermoarul, care, intr-un final, s-a lasat incheiat. Totusi, am cumparat fusta. Dar am simtit nevoia sa-i spun vanzatoarei ,,am nascut". Era cat pe ce sa spun ,,tocmai"...
Mi-am spus ,,gata, nu se mai poate". Am inceput prin a manca seara doar fructe si iaurt, sau branza degresata. Sper sa ma tina, dar de ceva timp mananc doar doua felii de paine graham sau de secara, dimineata. La amiaza, salate. Sau, daca mananc altceva, fara paine. Deja trag cu usurinta fermoarul fustei, ba mi se pare ca e usor larguta in talie.
Cezaraaaa!!! Ajuta-ma sa perseverez! Asa ne-a fost vorba, ai uitat?