Cum percepeti sentimentul de MAMA?

[anaconti]

Sa-mi fie cu iertare intrebarea...cand esti mamica nu ti-e teama niciodata? Nu te inspaimanta ideea ca e atata rautate in lume, ca puiul tau mic va creste si viata ii va rezerva si surprize amare...ca vor fi clipe cand va avea ochisorii in lacrimi? O mamica nu se teme de viitor?
Nu vreau sa intristez pe nimeni si daca o sa-mi spuneti ca ma insel, o sa va cred...Dumnezeule, am atata nevoie sa va cred!

[lili_ang]

Ba sunt moarta de frica! Ma gandesc mereu ca daca n-o sa-i pot oferi tot ce-i trebuie, ma gandesc cum as reactiona daca Doamne fereste s-ar imbolnavi (si atunci paralizez de frica!), cum as apara-o la o eventuala catastrofa naturala (vezi recentul cutremur din Asia!), ma gandesc cum ar fi daca noi am pati ceva si n-am mai fi langa ea.....si cate si mai cate! Dar inveti zi de zi sa-ti invingi toate temerile astea pentru ca altfel ai innebuni instantaneu! Sunt sigura ca totul va fi bine si vizualizez momentul cand imi ajut fiica sa o aduca pe lume pe nepotica mea! Nu-i asa ca visez frumos! Si am multe momente in care ma vizualizez pe mine cu sotul meu, doi mosnegi simpatici care ne plimbam de mana in parc!

[suzana_vladoiu]

Ba da, draga Ana! Dar cum menirea femeii pe lumea asta este sa faca copii... sau ma rog, in ziua de azi unele femei vor sa faca cariera... Deci, esti constienta ca aduci pe lume un puisor care va avea poate de suferit in lumea asta rea si plina de ura si minciuna. Dar rolul tau ca mama in continuare este sa-ti aperi puiul, sa-l protejezi, sa-l sprijini la greu si sa-i faci viata mai usoara si pe cat poti mai frumoasa! Asta este viata si trebuie s-o traim cu bune si cu rele!

[danaG]

Da e groaznic acel sentiment de teama...
Foarte greu e si sa explici de ce lumea din jur e rea.Cum sa-i explici fara sa-i innegresti sufletelul pur.Intr-o dimineata ea a suit intr-un autobuz plin ochi.Eu urma sa urc dupa ea cu Razvan in brate.Dar o femeie mai solida mi-a dat un vant in afara ca sa se poata urca ea.Andra m-a privit ingrozita.Aproape am cazut.Eu am inceput sa urlu s-o lase macar pe ea sa coboare.Incepusem sa plang din cauza rautatii oamenilor din jur.Dar Andra nu m-a vazut.
M-a intrebat foarte uimita:"Mami de ce ti-a dat vant?"
Ce sa-i explic? Ca oamenii sunt rai?

[lili_ang]

Of Doamne! Cumplit!
Imi doresc din tot sufletul ca nici unul din copii nostrii sa nu cunoasca rautatea celor din jur dar se pare ca e inevitabil...Din pacate! Sper ca oamenii sa se mai schimbe...macar in prezenta unui copil!

[prapa]

La cate saptamani vi s-a spus care este sexul copilului?

[suzana_vladoiu]

Ma ingrozesc de ce ai scris Dana!

Si hai sa va povestesc cum am perceput eu sentimentul de mama chiar de a doua zi cum am nascut, cand m-am dus la alaptat si puiuta mea nu mai era in patutul ei, iar o asistenta mi-a spus sa nu ma sperii, dar au dus-o la REANIMARE!!!! De ce? Pentru ca s-a nascut cu o hipoglicemie si nu voia sa suga, nici de la mine, nici glucoza, si au dus-o sa-i dea glucoza pe furtunel pana in stomacel!!!!! M-am dus ca o furtuna dupa ea si ce sa vezi???? Varsa pe langa furtunel! Pana la urma am convins-o sa suga, stateam cu ea cate o ora, nu 15 min. cat le lasa pe celelalte mamici, si ma duceam mai des la ea decat orele de alaptat.
Cum percepi sentimentul de MAMA? Noptile alea n-am dormit deloc, faceam ture prin salon si pe culoare sa nu deranjez fetele, citind continuu "Acatistul Sfantului Stelian ocrotitorul pruncilor"!!!!! Nu pot sa va spun cat am plans!
Si apoi, dupa 3 sapt. faza cu operatia despre care ati mai citit si nu vreau sa ma repet! Am lasat-o urland de foame in casa si m-a luat salvarea la spital! Am stat 2 sapt. internata! Nici nu apucasem sa ma obisnuiesc cu ea si ea cu mine, si avea atata nevoie de mine... Plangeam in fiecare zi. Femeile din salon si medicii imi spuneau ca nu o sa ma fac bine daca plang atat. Si a venit ziua operatiei! Nu mi-a fost frica, ma gandeam numai la ea, ca trebuie sa ma fac bine s-o cresc!!!!!
Imi aducea sotul meu poze cu ea si le pupam si pe fata si pe dos! Am iesit din spital, dar mi s-a interzis o luna de zile s-o iau in brate! Ma uitam la ea neputincioasa si chemam pe altcineva s-o ia! N-am mai rezistat, ma asezam pe perne si ii spuneam mamei meme sa mi-o puna in brate! Noaptea se trezea sotul meu, o lua din patut, mi-o dadea in brate, se ducea ii facea laptele, eu ii dadeam sa manance, iar el o tinea in brate sa dea aerul afara!
Nu acceptam sa-i faca altcineva baie, stateam in genunchi si ii faceam eu! si asa m-am ales si cu probleme la genunchi, m-au durut vreo 3 luni dupa aceea!
Daca as fi luat-o in brate riscam vreo eventratie, mai ales ca a fost operatie clasica, nu laparoscopica...
Cam asa percepi sentimentul de MAMA...

[anaconti]

Va multumesc frumos pentru ca mi-ati acceptat intrebarea si pentru sinceritate! E intr-adevar groaznic sa trebuiasca sa explici copilului ca exista oameni rai, ca trebuie sa se fereasca de oameni, ca exista invidie, durere...Eu nu pot decat sa spun din proprie experienta ca momentul in care am realizat acest lucru copil fiind, am suferit. Si imi inchipui ca oricare parinte ar face orice sa-si crute copilul de suferinta!

[lili_ang]

Eu nu am stiu pana la nastere, dar cred ca in principiu la a doua ecografie, injur de 20 de saptamani.

[suzana_vladoiu]

Draga Ana citeste raspunsul meu cel lung ce-i drept...