by gabi-cta » Tue Feb 15, 2005 10:38 am
Dupa cum spuneam, am reusit sa-mi tin in brate puiul pe data de 09 feb, la ora 12,30. Apa se rupsese de cu seara, pe la 23,30. Am sunat medicul si l-am chemat la spital. Treaba e ca saracul a venit pentru mine, a stat cu mine, a monitorizat bb-ul, a stat cu mana pe burta mea ore in sir. De la sapte dimineata in schimb (eu nedilatandu-ma decat pana la sapte cm)au inceput sa vina urgente. Au nascut intai doua turcoaice niste copiloi (doua fetite de cate 5,2kg si 4,8kg) dupa care a mai nascut o tanara gemeni, baiat si fata, dupa care au mai nascut doua femei. In tot acest timp eu ii salutam cand treceau cu copii din sala de nasteri si vorbeam cu bb al meu: hai, mami, ca ai tovarasi de joaca, hai, ca a nins, hai, ca vreau acasa...sufletul! Al meu sot si cu fratele au fost de la inceput in spital si erau turbati. Mereu ii auzeam intreband la usa, "e vreunul al nostru?" Si radeam de muream. In momentul in care s-au terminat urgentele, a venit iar medicul si mi-a spus ca vom incepe si noi in sfarsit. A chemat si niste rezidenti pentru lectie deschisa. Eram pe jos de ras. A, eram anesteziata cu minunata peridurala, de aia mi-am permis sa fiu atat de degajata. Este, intr-adevar facatoare de minuni. Am colaborat cu medicul foarte bine, am facut epiziotomie si nici nu a fost nevoie de forceps, asa cum mai toate imi spuneau ca se va intampla. Oricum, dupa ce am nascut si a fost trezit barbata-meu (care a adormit in fund pe geanta in sala de asteptare) a trebuit (dupa ce si-a vazut lighioana) sa ma coase. Medicul le explica rezidentilor si eu comentam de radeau aia tinandu-se de falci. La sfarsit, mi s-a spus ca voi merge in rezerva iar cand am intrebat "si copilul?" mi s-a raspuns "e la o bere". Cam atat. Totul a fost bine de tot, mai rau a fost dupa, cand a trecut efectul anesteziei si au inceput durerile cusaturii, burtii, disconfortul, tot ce era acum nou pentru mine.