convietuirea cu animale in casa

[laurentia]

am o fetita de 1 si 2 luni. inainte de a ne casatori sotul meu avea deja un caine de talie mare. asta e situatia, numai ca sunt stresata de cand s-a nascut copilul in privinta igienei si a ce ar putea sa se intample din punct de vedere al sanatatii. cainele este extrem de cuminte, atragator, iubeste copilul la nebunie si este si frumos de ce sa nu recunosc. problema totusi ramane: stam in apartament cainele este exilat doar pe hol dar cum prichindelul asta alearga pe unde pofteste normal ca-i trage o alintatura si catelului. voi aveti animale in casa? care e relatia si de ce va temeti?

[mina]

Si eu am in casa un c

[scarlet111]

laurentia,dar tie iti place cainele sau il accepti pentru ca este al sotului tau? Sti ca sant oameni carora nu le place sa traiasca alaturi de animale,eu sant una dintre ele,pur si simplu nu pot.Deci?

[laurentia]

sa-i raspund lui scarlet: imi plac animalele dar nu in casa si mai ales in apartament. eu am crescut langa sinaia la curte cu catei si pisici prin curte si alte oratanii pe acolo. cainele este foarte frumos, inteligent si cuminte dar nu cred ca pot sa fac fata. am scos copilul la trei luni din camera lui de teama a ce s-ar putea transmite. nu exista nici o solutie sa-l dam cuiva si nici nu ma lasa sufletul sa-l dau. oricum copilul acum merge si nu se mai taraste. nu are voie sa-la atinga prea des si o spal mereu pe manute. a avut oxiuri copilul si banuiesc ca de la el i-a luat. problema e ca sunt prinsa intre ciocan si nicovala si e un stres al naibii ! a trecut deja 1 an si 2 luni cu cat trece timpul cu atat cred ca o sa fie mai putine probleme. oricum copilul se vede ca a crescut cu un animal in casa: e sociabil, nu e rautacioasa cu copiii si animalele. se vede diferenta. mai sunt si cateva raze de soare.

[laurentia]

draga mina, am crescut la tara si sunt mai rezistenta la boli decat sotul meu care a crescut in bucuresti. problema este ca intr-un apartament e foarte aproape (nu mai zic de pereti zgariati si murdari si par peste tot. crede-ma aspiratorul ala o sa se arda in curand). problema are si fetele ei bune: ca socializarea copilului se vede clar fata de alti copii care nu au un suflet asa apropiat de ei. n-a fost spalat cainele saracul de atatea ori in viata lui.

[lumy]

Laurentia, nu sunt de acord cu cresterea animalelor in apartament. Sunt o iubitoare de animale, dar nu in casa, la curte da. Ar trebui sa te gindesti foarte bine care iti sunt prioritatile:copilul sau catelul(desigur ca ii iubesti pe amindoi). Tinind cont de varsta copilului si de factori de risc pe care-i implica cred ca ar fi mai bine deocamdata sa duci catelul undeva la tara.

[laurentia]

grea treaba lumy. nu sta cu altcineva decat cu mine sau sotul meu (catelul). a stat la socrii mei 6 ani de cand s-a nascut pana s-a mutat cu noi si nu vrea sa stea la ei. asa ca daca nici cu ei atunci la tara o sa moara sigur chinuit. e dificil! bine, socrii mei promisesera ca-l vor lua la ei cand o sa am un copil dar cand s-a intamplat asta se faceau ca ninge in sahara! asa ca incerc sa aflu cum e convietuirea altora!

[lumy]

Atunci solutia cea mai buna este sa-ti iei toate masurile de precautie si multa grija!

[scarlet111]

laurentia,eu am fost in situatia ta si stiu ce greu iti este...sotul meu avea atunci cand ne-am cunoscut doua pisici,care aveau dreptul sa stea oriunde,in bucatarie pe masa, in patul conjugal,etc,iar pe mine treaba asta ma scotea din toti pepenii,faceam curatenie si dezinfectam non-stop.Mergeam in vacanta si pisicile le ducea la pension,un mic hotel pentru pisici,deci iti dai seama ce dragi ii erau.Era o tensiune intre mine si sotul meu la un moment dat ca imi venea sa divortez din aceasta cauza,apoi simplu i-am zis ,du pisicile unde vrei ,dar nu mai vreau sa traiesc in stres.Am gasit o familie iubitoare de pisici si care a adoptat pisicile noastre si de atunci nu mai avem probleme.

[mirela_c]

laurentia, nu e singurul copil care creste cu un caine in casa.Cel mai important este ca acest catel sa fie dus periodic la medic si in rest...multa rabdare. Chiar tu spui ca are o influenta buna asupra copilului si daca nu au fost probleme pana la aceasta varsta,nu cred ca ar trebui sa iti faci asa multe griji.
Eu am avut un motanel care a murit cand bb avea 3 luni si ma simt vinovata ca nu i-am acordat atentia cuvenita si l-am "exilat"in alta camera. Acum ne gandim sa luam un catelus(bb are 1an si 2 luni) care sa creasca impreuna cu el.Mie nu mi-e teama de nimic, atata timp cat va fi sanatos si dus periodic la medic. Atata doar ca e o grija in plus...