by lilianateo » Fri Apr 23, 2004 3:49 pm
Stii, imi face bine sa vb. cu tine, desi nu ne cunoastem... Pari fericita si implinita. As vrea sa simt si eu asta, dar... Sufar si asta din cauza mea. Nu trebuia sa-l fi dus. Eram foarte stresata si obosita pt. ca nu dormea deloc, si plangea intr-una. L-am nascut la 4,200 kg, normal, sanatos, dar agitat. Nu mai suportam, eram f. nervoasa, il agitam si pe el. Aveam probleme financiare, asa ca l-am dus la soacra-mea (ea s-a oferit). Si dupa vreo 2 luni ne-a cerut 2 milioane pe luna. I-am dat, tot ca sa fie bine pt. bb. E o persoana foarte materialista. Dar... Oricum, e mult de povestit, asa ca... Cert este ca nu mai suport sa-l stiu departe de mine, de noi.Noi stam cu parintii mei, asa ca ar putea sa-l creasca ei, dar nu vrea sotul. Zice ca ma-sa e calma, linistita, are rabdare, ai mei nu. Asa ca... ce sa fac? Stefan (bb-ul meu) are 10 luni, a inceput sa mearga in picioruse, e viata mea...Eu sunt mai agitata de felul meu, dar situatia asta m-a terminat. Te rog sa ma crezi ca nu mai suport, mi-e frica sa nu fac vreo tampenie. Am o teama permanenta in suflet. Mi-e frica ca nu ma descurc cu el daca-l aduc.
Multumesc ca macar tu, o necunostuta, ma incutajezi!
teodorescu liliana