Cum il dezvat de minciuna?

[aceeasi_eu]

As adauga si eu:
,,secretele parintelui deplin,,-Van Pelt
Nu stiam ca baiatul tau are doar 7 ani...
Nu te ingrijora aiurea!!
Este varsta cand cauta independenra,vor sa se desprinda de parinti,incearca sa sfideze regulile de pana acum...
Ei cauta mereu portite de iesire,astfel de fabulatii nu le poti numi minciuni...
Eu deja la acest termen ma gandesc ca la ceva imoral si mai bine inradacinat.
Parerea mea e ca tb sa-l controlezi mereu,du-te dupa el,verifica-l ,ia-i treaba din mana...Nu neaparat tb sa-l certi si sa-l acuzi ca minte...
Ci,ai putea s-o iei ca pe o gluma,un mic joculet cu el...
Exemplu:
,,Mai,ce nastrusnic esti tu,iar ai facut o glumita...,,
,,Tu vrei sa pacalesti pe cineva?,,
Tb sa discuti cu el si sa-l asiguri ca tu l-ai crescut de mic,exact ca si fratiorii sai,aceeasi grija si dragoste specifica varstei ai avut si ptr el,ca el este ca o samanta pe care TU ai semanat-o ,udat-o,ai contribuit la cresterea si formarea lui,stii tot ce gandeste el,fiindca creierasul lui a fost educat de tine inca de la primele sunete si ca stii cand el greseste,stii cand spune o prostioara,dar in acelasi timp stii ca ai crescut un baiat educat si il lasi pe el sa recunoasca in momentul in care a gresit...
Sa-i explici ca o mare calitate a oamenilor este aceea de a recunoaste cand gresesc si ei insisi tb sa invete sa se corecteze...
De asemenea,spune-i ca ai citit intr-o carte speciala ptr crestrea copiilor ca la aceasta varsta exista predispozitie ptr glumite si minciunele...
Cu zambete asigura-l ca tu il intelegi si ca astepti sa treaca aceasta perioada,exact cum scria in carte...
La mine ,a mers aceasta educatie...,,am citit intr-o carte,,,cu asta parca capatam mai multa credibilitate in fata lor...

[cristina_gl]

Uite, Cristina, ce scrie in Mami, eu cresc, tu ce faci?: ,,Minciuna, ca afirmatie intentionat falsa, se intalneste dupa varsta de 10 ani. Pana atunci, copilul cauta sa atraga atentia asupra sa".

[ananda]

Daca vrei, pot sa-ti trimit eu carti de psihologia copilului in format digital. da-mi un pm cu adresa ta de mail...

cat despre subiectul in sine o sa scriu ceva mai tarziu ca sunt mai multe de zis si eu sunt cu BB la tzitzi!

[ananda]

se pare ca "ceva mai tarziu" e peste 2 zile! bun si-asa!

motivele pentru care minte s-au mai discutat, n-are sens sa reiau discutia, asa ca o sa incerc cateva sugestii.

in primul rand, asa cum s-a mai spus deja, trebuie sa incerci sa afli DE CE minte. daca ai o relatie deschisa cu el n-o sa fie foarte greu... cu conditia ca el insusi sa fie constient de motive, ceea ce uneori nu e cazul! teama de pedeapsa nu pare sa fie unicul motiv, din ce povestesti tu rezulta ca minte si atunci cand nu a facut vreo prostie.
foarte posibil e nevoia de a-si stabili "rangul" in ierarhia fratilor ceea ce e absolut firesc, mai ales pentru un frate mai mare. chiar si faptul ca da vina pe cei mici poate sa fie din acelasi motiv. e normal ca un copil sa simta ocazional gelozie si animozitate fata de fratii lui, chiar daca primeste foarte multa dragoste. el nu vrea sa imparta cu nimeni afectiunea si timpul parintilor, dar, pe de alta parte, daca ar exprima aceste sentimente nu ar fi deloc incurajat, ba chiar ar risca sa-si atraga o pedeapsa.

trebuie sa-l incurajezi sa-si exprime sentimentele oricat de ambigue sau ambivalente ar fi ele, sa nu il certi, sa nu-i spui ca nu trebuie sa simta asa. pur si simplu sa-l asculti si sa-l asiguri ca-l iubesti, fara sa incerci in mod evident sa schimbi ceea ce simte. asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerci s-o faci in mod subtil!

primul pas ar fi sa ai cateva momente pe zi doar cu el, sa-l faci sa simta ca e aliatul tau in ceea ce faci, ca exista o relatie la care ceilalti nu au acces, chiar daca si pe ei ii iubesti la fel de tare.

al doilea pas ar fi sa-i canalizezi imaginatia spre ceva constructiv. din ceea ce povestesti e un copil cu multa imaginatie: inventati povesti impreuna, pe care pe urma poti sa le scrii si sa faci o cartulie cu povestile lui. sau roaga-l pe tati sa se implice si sa-l invete sa construiasca diverse jucarii, chiar inventate de el. sau daca faceti schimbari in casa cere-i si lui parerea. o sa fii surprinsa cat de multe o sa fie in stare sa faca daca e incurajat.

al treilea pas: orienteaza-i agresivitatea catre lucruri inofensive, jocuri, alergat, catarat, etc. tot ce consuma energie e util, in special jocurile competitive la care e bun si poate sa castige, invatarea unui sport nou, etc.

al patrulea pas: in loc sa-l pedepsesti cand greseste e mai util sa-l incurajezi cand face ceva bun. dar nu cu "cadouri" ci cu laude! avem tendinta sa ignoram copiii atunci cand sunt cuminti si sa consideram ca ei stiu ca ne place comportamentul lor. evident, ei chiar stiu, dar asa cum mie-mi place sa aud ca am facut o mancare buna chiar daca stiu ca e buna la fel ii place si copilului! asta nu inseamna sa-l incurajezi chiar la fiecare pas, dar din cand in cand e foarte bine venit!

daca-mi mai vine vreo idee iti mai scriu, deocamdata trebuie sa plec ca s-a trezit !

succes si nu astepta rezultate imediate!

[cristina2012]

Am discutat cu Nicusorul meu asa prieteneste si mi-a spus ca minte pentru ca ii este frica de pedeapsa. Pai ce pedeapsa, mami, pentru ca nu te-ai spalat pe ochi (asta era minciuna la care ne refeream atunci), doar ca o sa te trimit sa te speli. E cazul multora dintre minciunile lui. Cred ca aveti dreptate ca vrea sa se impuna, nu numai in fata fratilor ci si a noastra. Daca nu poate de-a dreptul o ia pe ocolite. La exemplul cu spalatul pe ochi... nu e ceva ce nu face el de obicei, ii place apa, dar fie ca uitase atunci fie nu a avut chef, ideea e ca a incercat sa evite o opozite pe fata.
Cand nu vrea sa asculte si chiar trebuie, ii spun ca numar pana la 3 si daca nu se executa o incaseaza. Se pare ca trebuie sa gasesc alt mod sa il fac sa ma asculte. Asta a mers perfect cat era mai mic, acum a descoperit un mod de a se sustrage
GELOZIE FATA DE FRATI: s-ar putea sa fie vorba si de asta. Are el un comportament ciudat cand se joaca, le ia din mana jucariile, jucarii cu care el nu se joaca, le arunca ceva mai incolo, in timp ce deposedatul urla de necaz .

[cristina2012]

Cateva momente din zi doar cu el, din pacate [:(] nu prea am mai avut de ceva timp Ma gandeam si eu ca mi-e dor sa mai stau putin numai cu el de vorba, nu prea am mai avut timp, nici dispozitie, nici imaginatia necesara. E clar ca trebuie sa mai descopar pe undeva prin mine niste resurse, are nevoie de mai mult de la mine.
Am impresia, insa, ca e constient ca trebuie sa imparta atentia parintilor, mereu i-am explicat asta. Ii place ca are frati (colegii il invidiaza pentru asta) si pare ca a inteles ca e un sacrificiu necesar. Cand l-am intrebat daca ar vrea ca in locul fratilor sa aiba toata grija mea (imi mai reprosa ca numai pe Daniel il iubesc), mai multe jucarii, etc, a spus clar ca nu vrea... dar poate ca sufera chiar daca intelege rostul.

[cristina2012]

I-am spus si eu ca ii iert minciuna daca face o fapta buna, a fost incantat de idee, numai ca era deja noapte, eu ma straduiam sa-l adorm pe Daniel si nu imi venea in minte ce sa ii cer. Dar a gasit el singur, a strans jucariile din dormitor (erau doar cateva... poate ca s-a grabit de frica sa nu ii cer ceva mai greu ... de felul lui comenteaza cand trebuie sa faca ceva ). E buna treaba asta.

Aseara ii spuneam ca am observat ca nu m-a mai mintit de vreo doua zile, el zice ca m-a mintit , ca mi-a spus ca invatatoarea le-a spus ca nu il invata pe H mare a doua zi, ca e greu si vrea sa faca alte lucruri cu ei. De ce?... Asa am vrut eu sa te pacalesc. .
Va mai scriu ce mai facem, e interesant... uite ca a reusit sa-mi atraga atentia asupra lui . E noapte si ma cheama un glascior...

VA MULTUMESC FOARTE MULT!!

[Primrose]

Felicitari, Cristina!!!
Ma bucur pentru tine ca ai reusit sa gasesti o cale de intelegere cu baiatul tau cel mare... Acum trebuie sa fii perseverenta si lucrurile se vor indrepta, cu timpul.