by cristina_gl » Fri May 05, 2006 11:11 am
Sunt insa si oameni care considera ca au invatat destul in viata, iar dintr-un anumit moment nu pot sa faca altceva decat sa-i invete pe altii. Si trec anii, si progresul continua, si oamenii aceea raman ancorati in ideea ,,eu am experienta, stiu multe, n-are rost sa ma autoformez in continuare". Asta se numeste autosuficientza.
Am intalnit astfel de persoane atat in viata profesionala, cat si in cea sociala (in general). Pacat, caci multi dintre ei chiar au capacitatea sa dezvolte nevoi de autoimplinire si sa le dea curs, dar refuza. De ce? Din orgoliu, din cauza mentalitatilor trecute, deoarece considera ca varsta mai inaintata e un argument suficient pentru experienta. Altii, pentru ca refuza sa vada lumea abordand o atitudine mult mai flexibila, preferand sa creada ca ,,lumea e asa cum o vad eu". Adica, raporteaza totul la propria experienta de viata, crezand ca e unica posibila sau cea mai buna.
Mie mi s-a reprosat ca as fi o vesnic nemultumita. Dar, daca ma gandesc la ceea ce-au spus fetele mai sus referitor la sanatate, ar trebui sa ma gandesc mult mai bine inainte de a reordona lista prioritatilor.