Dar ce o sa-i spun eu baietelului meu cand o sa creasca si o

[RobertIahn]

Nu vreau sa planga mult. de cele mai multe ori isi pierde suzeta si se intoarce pe burta sa o caute cu gurita. Pe urma nu poate sa se intoarca inapoi, si se trezeste plangand. De cele mai multe ori previn aceasta, pentru ca sa nu se scoale. E drept, se intampla foarte rar, dar se mai intampla.

[framboise]

[purple][font=Verdana]Robert, inchiriaza apartamentul care este gol. Cere chiria anticipat pe cateva luni (3-4) in avans. Te depanezi un pic pe moment.[/font][/purple]

[RobertIahn]

Inchiriasem apartamentul de comun acord, incepand cu luna septembrie, pentru 6 luni, cu banii in avans. Eu cu sotia mea cazusem de acord sa inchiriem pentru ca sa avem bani pentru botez. Inchirierea expira in februarie.

[framboise]

[purple][font=Verdana][i]"Privitor la presupusa prima minciuna a mea: de cand ne-am casatorit ma cazut de acord sa locuim in apartamentul parintilor mei, care 4 camere, impreuna cu mama mea. Am locuit din septembrie 2000 pana in iunie 2004 si nu au fost scandaluri, probleme etc. cum probabil o sa vreti sa insinuati. Din noiembrie 2002 avem un apartament de cu 2 camere pe care l-am tinut gol pana in august 2004. In acest timp ne-am platit datoriile pe care le-am avut pana prin august 2003. V-as ruga numai sa tineti cont ca pana in august 2003 sotia mea a fost somera, in acest timp nu numai ca nu am mai reusit sa punem un ban deoparte, dar a trebuit sa ne restrangem putin. Ganditi-va cat a costat intretinerea pentru 2 apartamente, mai ales pe timp de iarna. Chiar daca a fost gol, acel apartament a fost costisitor, pentru ca acolo este o zona mai scumpa din punct de vedere a utilitatilor. Dar nici nu am inchiriat nimanui, in ideea ca o sa reusim sa ne mutam totusi (anul trecut pana la urma sotia mea a gasit pe cineva caruia i-a inchiriat apartamentul simbolic, pe 1 mil./luna, dar sa-si plateasca intretinerea si consumul; dar acesta a fugit pana la urma dupa 2 luni si noi am ramas cu pagubele...). Mereu am urmarit aceasta idee, de a ne muta, timp de 2 ani. "



"De 4 ani, de cand ne-am casatorit, locuim si avem domiciliul stabil in Bucuresti, in apartamentul parintilor mei. Intre timp ne-am procurat un apartament de 2 camere, tot in Bucuresti. De 2 ani l-am tinut in conservare, sperand ca ne vom muta in el. Nu l-am inchiriat pentru aceasta. Si nu l-am procurat pentru a-l inchiria, ci pentru a ne muta si a locui in el. Deoarece nu am reusit, am hotarat, de comun acord, sa-l inchiriem unor cunoscuti. Motivele le-am spus. Nu a fost invers, adica am plecat de acolo pentru a ne muta la ai mei sau la ai ei! "[/i]

Robert. Esti VINOVAT. Recunosti, ce ai spus pe celalalt forum? Deci, daca pun cap la cap spusele tale, nu prea se "pupa" intre ele. Ori apartamentul este gol, ori este ocupat pana in februarie? Cine stie...

Iar, in ochii mei, dupa atatea pagini scrise, una din greselile capitale care ati facut-o amandoi, a fost sa stati la parinti. Si asta in conditiile in care ai un apartament al tau!!!! Nu sunteti maturi la cap nici unul, nici altul. Iarta-ma asta e parerea mea.[/font][/purple]

[RobertIahn]

@framboise: am si eu o intrebare catre tine si catre ceilalti: daca ai un apartament gol la un moment dat, in cat timp si in ce conditii ai putea sa te muti in el?

Cat despre prima intrebare, am sa incerc sa fiu cat se poate de clar, luand-o cronologic:
anul 2000: ne-am casatorit si in momentul acela nu aveam absolut nimic (bani, masina, apartament etc.). Am convenit sa locuim in casa parintilor mei (apartament 4 camere) deoarece apartamentul socrilor era mai mic (3 camere). Mai mult, aici eram 3 insi in 4 camere, fata de 4 insi in 3 camere la socrii. Alt motiv era ca eu am sediul firmei aici, in casa parintilor, si era absurd sa stam la socrii mei si sa plec in fiecare dimineata "la servici" si sa ma intorc, cand aici eram si "la servici" si acasa.
anul 2001: am reusit sa cumparam o masina (Dacia), 4 ani vechime, deci ne-a costat destul.
anul 2002 (29 noiembrie): am obtinut un apartament cu 2 camere, care a fost al bunicilor mei din partea mamei. Mostenitorii (mama mea, unchiul meu si un frate al bunicului meu) ne-au donat noua apartamentul. Dar nu a fost pe gratis. La momentul acela am ramas datori cu 2000 USD, pe care i-am platit pana in septembrie 2003. In tot acest timp am platit si datoriile care erau aferente acelui apartament (impozite, intretinere - mai ales pe timp de iarna era mare - si a fost destul de greu.
2003 septembrie: sotia mea a ramas gravida si a avut o iarna foarte grea cu sarcina. Fiind profesoara, a contactat multe raceli si tot tratamentul a fost destul de greu.
2004 februarie: datorita problemelor cu banii, sotia mea a gasit sa inchirieze pana la terminarea iernii apartamentul gol de 2 camere. Respectivul a stat pana la jumatea lui martie si a taiat-o, fara sa plateasca nimic. Noi am ramas cu paguba.
2004 iunie 25: sotia mea a nascut si, apropiindu-se botezul, am convenit impreuna sa inchiriem apartamentul gol de 2 camere pe 6 luni, pentru a face rost de bani.
Apartamentul este inchiriat incepand din septembrie si expira in februarie 2005.

Asta este povestea apartamentului de 2 camere, cred ca nu am fost eu destul de explicit. Adevarul este ca nu am avut deloc un timp de respiro pentru a strange bani si a incepe sa aranjam si sa mobilam apartamentul. Acum, cu atat mai mult, este greu sa te muti intr-un apartament gol cand ai si un copil mic. Ca mobila nu avem decat patutul copilului si caruciorul lui. Nici aragaz, frigider, alte utilitati...

[RobertIahn]

[purple]"Am convenit sa locuim in casa parintilor mei (apartament 4 camere) deoarece apartamentul socrilor era mai mic (3 camere). Mai mult, aici eram 3 insi in 4 camere, fata de 4 insi in 3 camere la socrii."[/purple]

Am uitat sa spun ca tatal meu a murit demult si de aceea aici eram 3 insi in 4 camere.

[doinaden]

Ati cam intrat in baiat , saracul de el.Nu trebie sa se justifice in fata noastra.

[ralucaolga]

Desi nu am scris pana acum, am urmarit cazul lui Robert. Asa este, nu trebuie sa se justifice de loc in fata noastra, trebuie sa fie atent la pasii pe care trebuie sa ii faca ca sa nu piarda custodia copilului. Cel mai important este copilul lui si nu cred ca trebuie acuzat de nimic, atat timp cat nu stim toata povestea, care mai are si alta fata, aceea a sotiei lui. Nu vrem sa o aflam, dar poate ca Robert ar trebui sa discute serios cu sotia lui, sa afle de ce, atata timp cat a venit la el sa isi vada baiatul, nu i-a spus si lui ca vrea serios sa divorteze, ca parintii ei pregatesc actele samd. Ce isi doreste ea pentru copil, o viata ca a ei? Sau vrea ceva mai mult si mai bine?
Important este sa gaseti, Robert, un avocat bun, care sa te sfatuiasca pentru fiecare pas. Eu am un prieten int-o situatie asemanatoare, lipsesc parintii, care au murit in ambele familii, si stiu ca este foarte greu sa faci fata luptei nervoase prin tribunale, si sa cresti asa cum trebuie si un copil.
Asa ca Robert trebuie apreciat pentru ca se straduieste sa isi creasca singur copilul, fara prea mult ajutor si experienta. Este foarte greu si pentru asta ar trebui incurajat. Nu sunt multi barbatii care isi asuma o asemenea responsabilitate. Succes Robert si cauta neaparat si foarte repede un avocat bun.

[framboise]

[purple][font=Verdana]Draga Robert, te intreb, daca ar fi sa o iei de la inceput ai mai face aceleasi greseli? Cel putin acum, ai invatat din greseli? Te-ai uitat in urma sa vezi unde s-a gresit?

Eu o tin una si buna pe a mea.
Orice tanara casatorita isi doreste sa aiba caminul ei, cuibusorul ei de nebunii, un camin unde sa se simta stapana, o casa care s-o intretina dupa bunul plac. Daca o saptamana n-are chef sa faca nimic, nu face, daca are chef sa stea in chiloti, sa poata, s.a.m.d...intelegi bine ce vreau sa-ti spun. Statul cu parintii, eu il vad ca boala lunga, moarte sigura cuplului. Motivele sunt n-shpe mii...

P.S. Eu nu te judec, comentez si ma revolt. E trist. Daca ma durea in cot...nu ti-as fi scris nici un mesaj...[/font][/purple]

[RobertIahn]

Eu inteleg ce vrei sa spui si sa stii ca si un tanar casatorit cred ca vrea acelasi lucru. Pentru asta am facut tot ceea ce am facut. Dar conjuncturile nu au fost favorabile. Pentru a iesi suta la suta bine, banuiesc ca ar fi trebuit ca apartamentul sa fi fost si mobilat, utilat si cu cratite, ibrice si linguri. Din pacate totul costa si trebuie numai putina rabdare pentru a le obtine.
Sotia mea fiind gravida, in prag de iarna, puteam sa ne mutam intr-un apartament gol, mai ales ca venea mereu racita de la scoala?

Dar nu mi-ai raspuns la intrebarea initiala: cam in cat timp se poate muta un om intr-un apartament gol, tinand cont ca erau si alte datorii de platit (noblesse oblige...) etc.?