Depresia Post Natala...straina de voi?

[paulamusat]

hello
si eu am trecut prin ceva asemanator, si nu cred ca are legatura cu faptul ca avem/nu avem ajutor. Ai mei sunt la 300 km de noi, la fel si socrii,sotul nu a avut liber decat in ziua cand am fost operata. Pe mine nu faptul ca le fac pe toate ma deprima. Ba chiar imi ridica moralul. Ma simt utila. Am stari de neliniste cand imi vad sotul plecand la lucru, am sentimentul ca tre sa plec si eu undeva si nu stiu unde...Apoi, cu privitul in oglinda, da , e oproblema. Cand ma vad cu taietura de la buric in jos, sinii mari( mi se par dizgratiosi),vanata in obraz( am suferit o interventie chirurgicala la dinti, m au cusut, au intepat aiurea la anestezie si am facut un hematom de toata frumusetea...),cu 15 kg in plus fata de cum aratam inainte( am luat 27 kg in sarcina), parca nu mi prea vine sa rad...Sotul spune ca ii place asa cum sunt, ca el nu mai vrea sa slabesc ca inainte...Cred ca o femeie care tine cat de catla imagine are trairile astea...Bine, nu ma prea tine pe mine mult depresia, am grija ca, la dimensiunile actuale, sa fac ceva ca sa arat bine. Am invatat in liceu la psihologie ca astia micii sunt atrasi de ce e frumos...Un motiv in plus sa am grija...Cred ca kg se vor duce...Zice cineva:"in 9 luni se construieste o burta si in 9 luni o vei da jos..."

[ali23]

La mine nu tine nimic de faptul cum arat...Duminica cind sotul este liber si mai sta si el cu parca sint si eu alt om .Stiu ca multe mamici nu au ajutor dar voiam sa spun ca e atit de binevenit putin ajutor!!!

[bebeca]

Cand ma uit la fetita mea, nu mai conteaza absolut nimic....Toate celelalte sunt atat de marunte in comparatie cu ce sentimente trezeste in mine. Si sotul meu simte la fel.
Binenteles ca si eu am trecut peste momente dificile dupa cezariana, dar nu mi-am consumat energia si timpul gandindu-ma foarte mult la asta. Sotul a vut un mare rol, este extraordinar!
M-am intors la servici, am reusit sa slabesc si sa ma simt bine cu mine insami, relatia de cuplu usor-usor isi revine.
Ca si relatie, familie....sunt foarte multe schimbari, recunosc. Nu mai putem face ce vrem cand vrem, nu mai putem iesi in oras, la disctractii. Totul trebuie planificat in functie de Rebeca. Dar ne face placere la amandoi, nu vedem in asta o corvoada. Am asteptat fetita foarte mult, ne-am planificat copilul si l-am asteptat foarte pregatiti psihic. Ambii bunici sunt in oras, dornici sa lasam copilul la ei, dar alegerea noastra a fost sa o crestem noi singuri. Sigur ca o vom lasa, dar dupa un an.
Sunt o femeie fericita si norocoasa ca mi-a dat D-zeu un asemenea ingeras!

[alovel]

Eu depresie post-natala nu pot sa zic ca am avut. Imediat dupa nastere, chiar m-am simtit bine, energica si foarte increzatoare in mine. A fost mai rau dupa ce a mai trecut timpul, noul s-a mai estompat dar toate treburile au ramas. Deja pe la 3-4 luni cam incepusem sa fac spume, mai ales ca ma enervam ca sotul pleca la serviciu si eu nu plecam nicaieri. Ma simteam neintegrata in lume. De la 5 luni, m-am dus la serviciu si asta a schimbat mult. Plecam cu placere dimineata si veneam cu placere dupa-amiaza. Era OK.
Acum, ce ma mai enerveaza sunt bunicii. Ca nu stau cu copiii, asta era presupus din start. Ca implicit, alergam de la serviciu spre casa, ca nu putem iesi singuri sau seara , ca ne-am dus singuri cu copiii la mare in fiecare an etc. etc. Asta nu-i nimic.
Dar cand aud ca se plang ca sunt ocupati ... De exemplu, ieri mama zicea ca are treaba: se pregateste de mers la serviciu , dar ea nu trebuia ca noi: sa facem mancare, spalat, curat, cumparaturi si sa mai fim si cu ochii pe copii in acelasi timp.

[ADANNA]

Eu zic ca n-am suferit de depresia asta post-partum. Adevarul e ca am plans in ziua a 4-a de dupa cezariana, dar am plans ptr ca al meu sot, cu capu-n nori, nu s-a inteles cum trebuie cu unul dintre medicii care m-au operat, cu care de altfel, suntem si prieteni...El, dr, spune ca totusi, am trecut prin acea blue day, cum i se mai spune,..dar insist...eu am plans atunci de ciuda si de nervi pe al meu sot, nu ca as fi fost deprimata...Ma rog, nu i-am mai explicat nimic doctorului...
Cat despre ajutor...eu pe mamica mea, care a venit in TM de la sat sa stea cu mine cel putin o sapt, am trimis-o acasa dupa 3 zile...Chiar nu mai avea de ce sa mai ramana. Eu ma simteam ft bine, operatia nu ma mai durea deloc si eram dornica sa am grija de copilul meu. Iar Giulia a fost tare cumintica. Si este!!!
Ce-i drept, mama m-a ajutat, in sensul ca mi-a facut de mancare, iar eu m-am odihnit...Dar de la a 3-a zi, deja am simtit ca ne lovim una de cealalta. Asa ca i-am multumit frumos si i-am spus ca o sa ne descurcam.
Si nu m-am inselat!!!

[ygrec]

La mine depresia s-a manifestat rau...imi era frica de cutremur. Dar nu asa...obisnuit, firesc..nu nenica...in putinele ore pe care trebuia sa le dorm, eu faceam scenarii, cam pe unde sa stau eu cu copilul cand incepe cutremurul. Si ca trebuie sa am grija ca in coltul ala sa am sticla de 5 litri cu apa. Eram extraordinar de nervoasa si atunci cand Rares plangea, tremuram...nu ca nu stiam ce sa ii fac...pur si simplu ma apuca tremuratul, emotia. si copilul...cu o mama asa nesigura, mai tare plangea.
Mi-a luat cam 5 luni..m-a consumat aiurea ca sa zic asa...si sunt convinsa ca principala cauza era oboseala, nesomnul...Nu stiu ce anume a declansat momentul "zero" dar am inceput sa merg la coafor, manichiura, sa imi cumpar haine noi, si sa il las pe cel mic cu tatal lui...poate s-a intamplat asa si pentru ca am nascut toamna, a urmat iarna si apoi odata cu primavara starea depresiva s-a accentuat. Dar mi-am revenit.
Iar problema asta ca nu mai arati ca inainte de nastere...ar trebui sa dispara din mintea ta si sa fii convinsa ca sotul tau cand te incurajeaza, o face sincer.

[alovel]

[ygrec]

Orice mamica aflata in situatia asta ar trebui sa constietizeze ca transformarile trupului ei, in masura in care se poate, se corecteaza in timp.
"Esti in convalescenta...asta-i tot. Ai sa revii in forta...dar poate cam intr-un an..." asta ii spun unei mamici complexate de felul cum arata, dupa.

si spun ca DA, in aceasta perioada conteaza mult parerea sotilor, pentru ca orice punct de plecare este unul de sprijin, nu? - ...chiar daca - judecand la rece - esti total nemultumita de ceea ce iti arata oglinda -faptul ca sotul tau iti spune ca esti inca sexy...ar trebui sa ajunga, deocamdata.

[alovel]

Pentru mine e mai importanta propria parere, decat cea a sotului.
Iar cat priveste faptul ca o mamica isi revine intr-un an si ceva .... nu stiu ce sa zic ... depinde ... dar parca nu de tot.

[ygrec]