Eterna poveste - soacrele

[Anca_Cristina_Manea]

Neata Cristina,
Ieri am avut o discutie foarte interesanta cu o prietena de a mea, care este o doamna la 55 ani trecuta prin viata, si cu multa experienta de viata(care af fi putut sa-mi fie soscra, ce bine ar fi fost, dar nu afost sa fie, pacat.)
Care mi-a spus cam asa:
Pe ele(soacrele) nu le vom scimba niciodata dar nici pe ei, depinde de noi sa ne imbunatatim situatia, dar trebuie sa fim destepte sa nu intram in rezonanta cu rautatile lor (din pacate eu asa am facut). Ca asa sunt unii barbati cica mai "duri" , ca in esenta ei nu au sufletul rau si sa ne gandim bine, ca o sa ne doara si mai tare daca barbatul langa care ne vom reface viata s-ar putea sa nu-l iubeasca pe pe primul nostru nascut si acest fapt sa ne faca sa suferim mai tare decat comportamentul actualului sot vis-a- vis de noi.
Nu spun ca nu are dreptate intodeauna am fost de pare ca sot pt mine voi gasi, dar sa-i fie tata copilului meu?, fapt care m-a facut sa dau putin inapoi dearece asa gandeam si eu, si altfel spus si pt moi este valabila zicala Ca ce este I nu e pe urma, asa imi spusese si mie nasa mea de botez inainte sa moara, si cred ca avut dreptate.
Trebuie pus in balanta si cantarit foarte bine ce voi face, care dintre suferinte mi se pare mai de nesupaotat, poate nu ma exprim tocmai cel mai clar dar sper sa poti citi si printre randuri.
Acestea au fost sfaturile ei gandindu-se la mine si incercad sa-l cunoasca so pe Cristi, doamna cu care am vorbit este si un foarte bun psiholog, si tot ce mia spus nu au fost doar vorbe goale le-a trecut prin filtrul proriei experiente de viata.

Sper sa-ti fie utile aceste cateva randuri si sa-ti vina mai usor sa iei o hotarare, din cate am vazut si tuesti un foarte fin psiholog.

Anca.

[oanadd]

Oooofff barbatii!!! ma si gandeam unde sa deschid un subiect despre soacre ca tare ma mai supara a mea. coincidenta, cristina, din galati e si soacra mea. o sa scurtez povestea ca deja ma enervez numai spunand-o. incet-incet a reusit sa-si castige antipatia mea, constient spun eu, cu toate ca nu are decat un copil, pe care il iubeste foarte mult dar fara de care moare. se topeste. numai ca copilul locuieste la 300 de km, este casatorit, are o fetita si o nevasta data dracului, care nu prea accepta faze de genul asta. acum doamna sta acasa la galati si plange in telefonul cuscrei, miorlaindu-i incet la ureche ca nora a dat-o afara din casa. minciuna evident. i-am spus ca daca nu respecta regulile dupa care eu imi cresc copilul nu o mai chem sa stea cu bb. la care mi-a raspuns 'dar nici nu mai vin'. Nu mai veni, din partea mea, drum bun si cale batuta! dar de ce o suni pe mama mea sa te plangi ca ai fost tu fraiera, mai ales ca stii ca faza asta o sa ma scoata iar din pepeni. cea mai tare faza pe care a facut-o a fost cand am nascut. am venit acasa cu bb-le si cine se instalase la mine in casa? SOACRA. stiam ca va veni sa ma AJUTE. eu disperata cu copilul, primul, de altfel, nu prea stiam eu ce sa-i fac, cum e cu baia, cu somnul... ca la inceput. ii facem baie eu si cu sotul meu, ca ea s-a uitat la nu stiu ce telenovela la antena1, dupa care fata inchide usa la dormitor si se culca. nu am dormit toata noaptea din cauza sforaiturilor ei si oricum la fiecare miscare pe care o facea copilul ma sculam din pat, aprindeam lumina pe hol sa-l verific. obosita moarta, dimineata, ies si ma intalnesc cu ea, cu parul zburlit, odihnita gagica: "dar oare a plans micuta?". fetelor am zis ca-i sucesc capul!!!!! pai tu ai venit sa ma ajuti????? sau sa sforai de duduiau peretii? cert e ca pe la pranz, dupa cafea si tigara, a plecat in vizita la o prietena din bucuresti ca, daca ea maine pleaca nu mai are cand sa o viziteze!! si eu am ramas singura cu copilul acasa, terifiata, ca era prima zi de cand o adusesem de spital. doamne, ma rog in fiecare zi la dumnezeu sa-mi dea rabdare ca am ajuns sa ma cert cu barbatul din cauza ei. ce spuneti fetelor de soacra mea? e tare tipa!!! numai bine!

[Anca_Cristina_Manea]

Ce sa spunem de soacra ta, cred ca numai defileaza cu "sentimentele", ca si a mea de altfel, sa-ti spun ceva, pe vladut nu-l mai vazu-se de aproape 8 luni, decand am facut cale intoarsa la Brasov, si pana l-a vazut anul acesta in martie. Ma credeti ca nu l-a luat in brate, si cica se topeste de dorul lui, bancuri prefacatorie, ca la asa ceva e o actrita foarte buna.
Durerea mare este ca fi-su nu vede si cand e vorba de muma-sa e orbit, ca vai saraca mama, uite ce bolnava este, si eu nu inteleg si ca la varsta ei (64 ani ha) poate si noi vom fi la fel.
Pai ce treaba as avea eu cu ea daca m-ar lasa in pace si nu m-ar mai musca atata de fund .
Cred ca si a ta soacra la fel procedeaza, si daca vei spune ceva de soacra in fata sotului vei vi ostracizata. Desi in rarele momente de luciditate recunosc ca asa sunt ele nu au cum sa le schimbe iar adevarurile in fata lor nu trebuiesc spuse decat pe jumatate si mai mult decata tat recunosc ca s-au cam bagat in viata lor.

Ce sa spun in cazul mamei mele cu bunica lucrurile au stat altfel, atunci cand a incercat sa se bage in viata a lor mei tata a pis-o la punct si ia spus sa-si vada de treaba ei ca o ajuta cu ce poate, dar ce sa spun si mama a fost ferma pe pozitii si i-a spus ca daca nu-i convine asta este "casa e a ei si usa al lui".
dar bine ca a putut, eu nu pt ca in Buc casa e a lui, a mea e in Brasov, si pt ca nu i-a convenit atitudinea mea, l-am facut navetist si a frecat masina de BUc Brasov si retur de i -s-a acrit asa ca sa-l fac sa inteleaga ca mama e mama si nevasta altceva, ca de ex altceva care nu va sta sub papucul nimanui, cu atat mai putin al soacrei, pt ca ea draga de ea asa ar fi vrut. Dar vezi tu cand vrei ca nora sa fie fata cu scola iti asumi riscuri, sa nu o poti stapani.
Ele cred ca daca pe ei baietii mamei i-au dresat vor reusii si cu noi, cam greu de crezut.

Asa ca pune-o la punct prin orice mijloace, dar importatnt in tot ceea ce vei spune sa fi numai tu cu ea.

Bafta si sa auzim numai de bine.

[cristina_gl]

Oanadd, spre deosebire de soacra mea, a ta e ,,duamna" de oras, care se menajeaza, sa nu se rideze prea devreme Uf, ce rea sunt! Dar tot aud de povesti cu soacre care-si prea baga nasul si prea strica casele fiilor/fiicelor. Precizare: soacra mea nu-i din Galati, locuieste cam la 280 de km!!! Avantaj eu
In situatia ta, Oana, mai conteaza un aspect care contribuie la atitudinea soacrei tale: sotul tau este copil unic, iar sentimentul acela care o macina in inconstient/constient (,,asta mi-a furat baiatul!'') este mult mai puternic.
Acum, ce sa-ti spun? Decat sa te enerveze si sa te streseze, mai bine te lipsesti de serviciile ei, ca oricum inveti sa-ti cresti puiul, cu sau fara ea. S-ar putea sa vina si cu idei cu care sa nu fii de acord, si sa te necajesti inutil cu una ca ea.

Anca_Cristina, in legatura cu celalalt mesaj al tau, legat de discutia cu prietena ta, imi vine in minte o strofa dintr-o poezie de-alui Paunescu: ,,Si bine-ai venit amagire/Mai stai, mai dureaza un pic/Aceasta mintita iubire/Oricum e mai mult ca nimic".
Problema e ca nu ma pot obsnui cu jumatatile de masura si cu ,,mai mult decat nimicurile"

[oanadd]

din pacate nu prea ma caracterizeaza diplomatia. sunt mai din topor si extrem de franca, asa ca, daca am ceva de spus, o spun cu cine se nimereste de fata. dar noi avem o conventie problemele cu familia mea le rezolv eu, cu familia lui si le rezolva. soacra mea isi iubeste nepotica dar nu cred ca si-a dat seama ca nu ea decide in familia mea, iar eu nu sunt genul care sa spuna 'hai sa nu tensionam situati.' modelul meu e simplu 'astea sunt regulile, nu te obliga nimeni sa joci. nu vrei asa LA REVEDERE' la mine acasa nu mai vii. are un stil foarte parsiv de a se supara: incepe si plange. de ce puii mei plangi? ex. m-a intrebat daca vreau sa-mi puna niste sarme in baie ca sa uscam rufele ude. si i-am spus ca nu. le usuc afara. a doua zi l-a trimis pe sotul ei cu bormasina si cu un set de ate sa mi le intinda in baie. m-am suparat evident si i-am spus ca la mine acasa numai eu decid, si ca daca am spus nu insemna nu. este surda, nu ma aude? sau nu vrea sa auda? si s-a suparat, dupa acre inceput sa planga, ca vezi doamne, ea vrea doar sa ne ajute! pup si mare grija cu soacra din casa (sotul) ca daca nu e langa tine si trage catre mama.... greu ii dovedesti pe amandoi. numai bine

[cristina_gl]

Pai foarte bine faci, Oana! Nu cred ca esti din topor, cred ca procedezi exact cum trebuie! Cu ce drept sa se bage ea in casa voastra? Ah, ce ma enerveaza situatiile astea! Auzi, sa vina cu bormasina...

[Anca_Cristina_Manea]

Amagirea face parte din viata noastra intotdeauna gasim cu ce sa ne amagim sau sa construim castele de nisip care risaca sa se darame cu primul val mai puternic.
Dar de fapt in discutia avuta cu prietena mea nu despre amagire era vorba, ci despre care dintre sentimenete m-ar durea mai tare, cele legate de faptul ca cel mic sa nu fie aceptat si iubit cu adevarat de viitorul nostru sot si faptul ca cel mic va simti acest lucru si i-ar marca intreaga copilarie.
A vrut sa scoata in evidenta ca eu sunt adult si sta in puterea mea sa gestionez in avantajul meu aceasta situatie de fapt sa fiu desteapta si sa o intorc in avantajul meu ca sa-mi fie si mie bine dar in primul rand lui Vladut ca el este important acum.
Pe cand Vladut e doar un copil care nu cred ca i-ar fi acum mai usor intr-o astfel de situatie, deorece legatura dintre ei doi este deja destul de puternica.

[alovel]

Ce a povestit Oanadd mai sus mi-a amintit de o faza cu soacra-mea. A venit si ea la un moment dat doua zile pe la noi.
Si exact cum zicea Oanadd, la 20:30 ea s-a retras in camera si a inceput sa sforaie. Nu aveam noi nevoie de ajutorul ei, dar macar de bun-simt trebuia sa faca prezenta pana adormeau copiii. Adica, efectiv n-a inteles ca cu + mic nu poti sa te culci cand iti tuna tie.
Si a dormit dusa toata noaptea, noi ne-am trezit la copii, desigur. Si dimineata ne zice ea: Nu s-au sculat copiii noaptea !!!!!
Am inceput sa rad si am zis: Hai ca asta e cea mai tare faza pe care am auzit-o !! (Sotul meu a zis ca am fost ironica!)

[MariaParvu]

ai dreptate, oana!
si eu am aceleasi principii: la mine in casa nu decid decit eu cu barbatu meu, altii n-au ce cauta!

discutii cu soacrele (am doua, ca parintii lu florea sunt divortati si recasatoriti, de unde rezulta doua birfitoare, in loc de una...) pe tema ce fac eu la mine in casa n-am avut... pe simplul motiv ca nu au intrat decit o data la noi in casa de cind ne-am luat apartamentul... o singura data a fost, pentru ca a doua oara nici nu i-am mai invitat... dar nici ei n-ai sunat sa intrebe ce mai facem, avem ce minca, aveti pe ce dormi, aveti cu ce sa va spalati hainele, si alte alea...
durerea mea cea mai mare e ca nici unul din parintii lui florin n-au grija (si nici n-au avut vreodata) de el... si atunci le port pica! . cum o fi oare, Doamne, sa faci un copil si sa nu-l intrebi de sanatate?
pur si simplu nu-i intereseaza! singurul ajutor pe care il primim e de la ai mei.

[cristina_gl]

Ha, ha , ha, Alovel! Pai chiar a fost tare. Acum, ca tot se poarta devierile de la subiect , o sa povestesc si eu una asemanatoare: eram in maternitate si in salon o fatuca la vreo 19 ani. Muncita fata, de la tara, spunea ca a carat cu roaba pana a nascut. Pentru ea, statul in maternitate a fost ca un concediu. Si intr-o noapte, bebele ei plangea, plangea, noi o tot strigam sa se trezeasca, sa-l linisteasca, ea nimic. Dormea bustean. Am lasat-o, i-am linistit noi copilul si dimineata zice odihnita fata: ,,Vai, dar ce copil cuminte am! N-a plans deloc azi-noapte. Ce bine ar fi daca si acasa ar face la fel!"

Chiar imi cer scuze pentru deviere. Dar nu m-am putut abtine.