Primul copil l-am nascut la 24 de ani. Ziua am facut cea mai mizerabil indigestie din viata mea, aveam tot felul de crampe si dureri. Abia seara tarziu s-au calmat durerile. Imi doream din tot sufletul sa nu nasc in ziua urmatoare ca sa am timp sa-mi revin dupa chinul ala... dar, noaptea au inceput contractiile
![capzid [czid]](./images/smilies/capzid.gif)
. Pe la 5 dimineata mi-au scapat si primele gemete. La spital am mers tarziu, pe la 12.30, am nascut la 15.30, dupa 15 ore de travaliu, din care cele 2 petrecute la spital au fost un cosmar, nici acum nu-mi vine sa cred ca am suferit atata. An nascut normal, fara peridurala. M-am refacut foarte greu, 10 zile abia reuseam sa ajung pana la toaleta, din casa am iesit dupa o luna. Cel mai cumplit era ca imi doream din tot sufletul sa am 3 copii, mi se parea numarul minim necesar si nu puteam sa indur gandul ca se va repeta chinul.
Al 2-lea copil l-am nascut la 26 de ani, travaliul a durat tot 15 ore dar a fost incomparabil mai usor. Pana am ajuns la spital contractiile erau foarte rare (20-40 min). In clipa cand as fi sarutat mana cui mi-ar fi propus cezariana a venit moasa si mi-a spus ca am dilatatie 10, sa trec pe masa. M-am simtit foarte bine dupa nastere, m-am refacut repede.
Al 3-lea copil l-am nascut la 28 de ani. Am venit la spital la control cand era doctorita mea de garda si am aflat ca de fapt sunt in travaliu, am dilatatie 4 cm. Era pe la pranz. Nu mai voiam sa-mi grabeasca nasterea, nu mai voiam clisma, calmante fara sa se tina seama de faptul ca eu nu sunt de acord cu ele. Am semnat si am plecat acasa. Am stat linistita, am culcat copilul (numai unul era la mine), spre seara au inceput durerile, dar erau sportabile. Numai ca incepuse si furtuna si sotul meu nu putea sa ajunga acasa de la serviciu. Intr-un final a ajuns, si am pornit spre spital. In clipa cand m-am asezat in masina, mi-am dat scaunul pe spate ca sa stau mai comod... durerile au devenit din acel moment insuportabile. Scaunul se blocase asa. Am intrat in sala de nasteri cu dilatatie 6,5 si am nascut in jumatate de ora, dar 20 de minute am urlat. Contractiile veneau una dupa alta, fara sa am vreo pauza (tot asa fusese si in ultima ora la la nasterile anterioare), abia reusam sa trag o data aer in piept si incepea alta. M-am refacut extrem de repede, dupa 4 zile eram la Sell-gros sa cumparam carucior. Dar a urmat o depresie postnatala...
Al 4-lea copil l-am nascut cu o luna inainte sa implinesc 31 de ani. Bebe s-a lasat asteptat. Aveam dilatatie 2 cm cu o saptamana inainte sa nasc. Am luat ulei de ricin cand a fost doctorul de garda si nimic, au mai trecut inca 3 zile. Contractiile au inceput noaptea, am plecat repede spre spital cum imi spusese doctorul, a aparut si el fresh si zambitor. Dilatatie 6,5 contractii la 5 minute. Nu m-am intins in pat deloc. PE TOATA DURATA TRAVALIULUI AM STAT NUMAI IN PICIOARE, M-AM PLIMBAT PRIN SALON, (la a 3-a nastere realizasem ca durerile sunt mult mai mari daca ma intind si imi propusesem ca daca ar mai fi sa mai nasc o data nu ma mai intind decat pe masa de nastere si cum mi-am schimbat doctorul, l-am anuntat inca de la primele controale ca eu nu stau in pat). Surpriza... de data asta contractiile nu au mai venit fara pauza, si erau categoric mai usor de indurat in picioare. Numai ca a durat mai mult, adica vreo 2 ore din momentul in carea am ajuns la spital. Abia cand m-am intins pe masa durerea a devenit de necontrolat. Am nascut, am avut si de data asta, ca si la celelalte nasteri epiziotomie. M-am refacut foarte, foarte repede. A fost frumos, m-am simtit bine si m-am bucurat de copilasul asta mai mult decat imi puteam eu inchipui. In loc de depresie a urmat o euforie postnatala sper sa nu se mai termine.
Inca un
![bebe [bebe]](./images/smilies/copil.gif)
!?!... Sotul meu nu mai vrea sa auda
![capzid [czid]](./images/smilies/capzid.gif)
. Dar mie mi-a fost atat de bine cu ultimul copil
![bis [bis]](./images/smilies/bis.gif)
incat... nu scriu ca se sinucide daca afla ca mai vreau. Dar... poate ca...