comunicarea

[danaG]

Anaconti,eu cred ca acum,dupa discutiile pe care spuneai ca le-ati avut in legatura cu aparitia unui copil,este nevoie mai mult decat oricand sa incerci sa-l asculti mai mult pe el si sa te faci si tu mai mult auzita.E clar ca se simte vinovat ca nu poate fi intru totul de acord cu tine, dar se gandeste si la idealurile lui.
Eu cu sotul meu vorbesc absolut orice.Si imi e tare bine asa.

[andrushca]

Dragele mele DanaG si Anaconti, voi veniti duminica la intalnirea din parcul Tineretului (informatii la topicul "Anunt foarte important")?

[anaconti]

Ce ironie! Ma refer la intrebarea ta, Andrushca...Eu as veni poate, dar cum sa-i explic sotului unde ma duc, cu cine ma vad, cine sunteti voi si de ce ne intalnim??? El nu stie de preocuparile mele extra-job, extra-scoala, extra-casa...Ce as putea sa-i spun ca sa ma justific pentru ca in putinul timp liber eu vin sa ma vad cu voi? Tare as vrea, dar mi-e teama ca nu pot...
Mai mult decat atat, nu pot nici sa cumpar cate ceva pentru fetita pe care vreti s-o ajutati...sunt chiar inainte de salariu si lui nu pot sa-i cer bani pentru asta. N-ar intelege...Imi pare rau...poate data viitoare...

[andrushca]

Anaconti, sotul tau nu iti cunoaste preocuparile extra? Hmmm...si tocmai ce am vorbit despre comunicare. De ce nu ii spui? Crezi ca se supara? Crezi ca il poti pierde?
Sa stii ca mi-ar face mare placere sa ne vedem!! Si, poate, daca ii spui unde mergi, vine si el! Poate iti par un pik mai dura, dar, "alta data" vei putea sa vii la intalnire si acum nu?
Cat despre scopul pentru care ne intalnim (fetita), nu este obligatoriu sa aduci ceva! Daca vrei dori sa faci un gest, il poti face oricand! Sa stii ca e chiar o placere sa descoperi omul din spatele nick-ului de pe site!
Ana? Curaj!

[andrushca]

Psss..psss...ca se te "tentez" daca vrei, iti aduc si "Panza de paianjen"..

[anaconti]

Da, ce exemplificare graitoare pentru subiectul ales!
Nu, sotul meu nu stie despre voi, despre site-urile pe care le frecventez, despre cat de mult ma intereseaza subiectul...nu stie ca ma plang voua despre cat de greu imi e sa iau o decizie, nu stie ca ma gandesc atat de serios la a avea un copil incat acesta a devenit primul lucru la care ma gandesc cand ma trezesc si ultimul lucru pentru care ma rog cand merg la culcare...Si daca ar stii...s-ar speria. I s-ar parea anormal, cred. Si eu m-am speriat cand mi-am dat seama...
Va rog sa nu ma judecati. Nu mi-e teama ca il pierd, mi-e teama ca nu va intelege si asta m-ar rani ingrozitor! Sa nu credeti ca imi e usor! Platesc pentru secretul meu in fiecare zi...
Sa vina cu mine la intalnire? Poate ar face-o din curiozitate, dar n-ar intelege. S-ar trezi inconjurat de femei care vorbesc de copii, care au copii, care sunt insarcinate...Ar intra in panica instantaneu! Abia suporta sa discutam noi despre asta...
Sa fiu sincera, nu as vrea sa afle ca eu discut probleme atat de intime "in public"...nici mie nu mi-ar placea sa aflu asa ceva despre el...
Nu esti dura, Andrushca; cand am zis "poate data viitoare", ma gandeam ca poate apare vreo portita, poate gasesc vreo solutie (minciuna, adica), ceva care sa fie undeva intre realitate si minciuna...nici eu nu stiu...Curaj? Imi pare rau...nu pot...ar trebui sa dau prea multe explicatii, sa spun totul, sa raman fara nici un fel de aparare...si daca as fi ranita...nici nu vreau sa ma gandesc.
Daca vi se pare ca exagerez, va inselati; sunt sincera. As vrea sa va cunosc (si as vrea sa pot imprumuta cartea, Andrushca!), dar nu as putea suporta ca el sa ma judece, privirea care sa-mi spuna ca nu intelege...Am mai simtit-o si doare prea rau...

[framboise]

[purple][font=Verdana]Anaconti, de cati ani sunteti impreuna?
Despre ce ai spus....no comment! Iarta-ma ca iti spun, poate sunt mai dura eu, dar am ramas interzisa!

Asculta o "baba" care a trecut prin multe in viata! Deschide-ti inima, descatuseaza-ti inima in fata sotului. O minciuna aduce o alta minciuna, si atunci unde ajungi? Sa traiesti in mici minciuni...sa te ascunzi, sa nu fi tu insuti, sa disimulezi mereu cate ceva?....Crezi ca este o viata sanatoasa? Crezi ca duce undeva spre mai bine? Crezi ca va uneste mai mult? [b]NU[/b].
Ti-e teama ca te judeca? Dar nu ti-e teama sa traiesti impartita in doua? Una sunt cu el, una sunt cand nu este el...Si daca te judeca, unde-i baiul? Foarte bine! Sunteti oameni civilizati, fiecare cu anumite aspiratii, cu anumite concepte, dar traiti impreuna, v-ati legat inimile, atunci fa de asa natura, incat sa va impartasiti si cele mai ascunse ganduri...Crede-ma in momentul cand vei realiza ca poti vorbi [b]ORICE[/b] cu sotul tau, vei realiza atunci, ce frumoasa este casnicia. Pana atunci, iarta-ma dar cred ca pe alocuri, o simti ca o povara...
Daca am fost mai dura, iarta-ma dar am facut-o spre binele tau![/font][/purple]

[danaG]

Anaconti,imi pare tare rau ca duci un asemenea razboi cu tine...si cu el.E greu.Cred ca imi inchipui cat de greu e.E greu sa ai ceva pe suflet despre care nu poti vorbi cu el.Mi-as dori tare mult sa te cunosc dar cred ca iti e bine asa.Iti e mai comod sa vorbesti cu noi fara sa ne cunosti personal.Esti mai deschisa.Cred ca si pe mine ma incearca uneori acest sentiment...Eu cred ca nu esti de condamnat.Va veni vremea in care chiar vei vrea sa ne cunosti.E alegerea ta.
Daca am gresit in ce am spus,scuze.E parerea mea.

[anaconti]

Framboise, iti multumesc mult pentru cuvintele tale, pentru sinceritate...M-ai citit bine. Toata viata mea am trait asa, la dublu. Am invatat sa multumesc oamenii, sa-i fac sa se simta bine, sa aiba o parere buna despre ei, actiunile lor...Eram fericita cand personajul "eu" primea cuvinte de apreciere, cand eram incurajata pentru ca faceam lucrurile bine...Persoana "eu" nu a existat foarte mult timp. Mi-am conditionat viata de linistea si fericirea celorlalti...A devenit o a doua natura, nici nu mai faceam diferenta...
Momentul in care am intrat pe acest forum si am recunoscut in scris faptul ca am dorinte proprii, sentimente pe care nu le mai pot disimula, m-a bulversat total.Si inca incerc sa-mi revin
Minciuna? Nu, prefer sa cred ca singura persoana pe care o mint sunt eu. Cati dintre noi nu isi construiesc o imagine diferita de realitate intr-o mai mica sau mai mare masura? Totul e sa fii consecvent.
Vorbesc cu sotul meu (ne cunoastem de 7 ani), uneori mai serios, alteori in gluma. E adevarat ca nu am permis nimanui niciodata sa mearga pana la capat in a ma descoperi, dar asta din dorinta de a ma proteja. E o optiune personala, e teama de a risca...
Vreti sa fiu sincera? Va spun ceva ce n-am spun nimanui:am senzatia ca eu, cea adevarata, nu e demna de aprecierea celor din jur. Face greseli, e prea sensibila, are dorinte ciudate, nu tine cont de "ce e mai bine" pentru ea...indrazneste sa se revolte, sa contrazica...in tacere...Anaconti cea rationala nu va face nimic din toate astea, va multumi pe toata lumea, va face intotdeauna ce e bine, nu va gresi (iar daca va gresi va fi pedepsita!)...si mai ales nu va avea inclinatii din astea ciudate ca de exemplu sa discute ore intregi pe forum, cu niste straini, probleme personale...(Sper ca ati inteles ce vreau sa spun...)
Imi pare rau ca am ajuns sa monopolizez discutia; n-a fost cu intentie.
Framboise, promit ca ma voi gandi la tot ce mi-ai spus!

[anaconti]

DanaG, uite pentru tine! Nu e vorba ca nu vreau sa va cunosc, e vorba despre faptul ca ar trebui sa dau niste explicatii pe care nu ma simt in stare sa le dau. Poate ca se cheama lasitate...
Oricum, imi e mult mai bine de cand v-am "cunoscut" pe voi si am putut sa-mi descarc sufletul.