by ilinca_mioara » Sat Apr 29, 2006 9:57 pm
Felicitari Orhideea.... Am citit povestea ta si asta m-a ajutat si pe mine, caci si eu trec printr-o pasa mai putin placuta, legata, culmea tot de un CAPRICORN! Oare toti or fi la fel?!
Eu am 32 de ani si am cunoscut in ianuarie un baiat, cu care am avut o relatie pana acum 2 saptamani. Dupa o luna de cand ne-am cunoscut, am ramas insarcinata. Iti dai seama ca am facut-o oarecum si cu acordul lui, el spunand mereu ca daca va apare un copil, e doar un motiv de bucurie. Uite ca s-a intamplat minunea, chiar o minune, pentru ca eu nu am reusit niciodata sa raman insarcinata si nici nu credeam ca voi mai reusi, dupa spusele unor medici. La aflarea vestii a fost incantat, chiar primele lui cuvinte au fost :"acum nu mai trebuie sa ma agit pentru problemele de job (el fiind jurist la VODAFONE), am alte prioritati. Va trebui sa te protejez pe tine de acum". Iti dai seama ca m-au miscat cuvintele acestea, dar bucuria nu a durat chiar foarte mult...La vreo 2 saptamani l-am intrebat daca le-a spus si parintilor de mine si de bebel. Parintii lui locuiesc in Baia-Mare, el fiind de vreo 8 ani aici in Bucuresti. Mi-a zis ca nu e urgenta s ale spuna alor lui asta, si ca inca nu le-a spus ca nu mai este cu fosta lui prietena, pe care parintii o stiau si o placeau. Atunci am avut primul semn ca ceva nu e in regula, dar nu am insistat. Din pacate, a inceput sa devina mai rece, mai disparea cate 2 zile fara sa dea nici un telefon sau macar sa vb pe messenger, asa cum faceam de obicei si mi-am dat seama ca ceva se intampla. Cand ma cauta si-l intrebam de ce nu da nici un semn, mai ales data fiind situatia mea, spunea ca are multe probleme pe cap legate de job, si ca este intr-o perioada dificila. Nu cred ca numai aceste probleme erau motivul...lucru de care m-am lamurit cu o saptamana inainte de Paste. Atunci i-am spus ca poate mergem la parintii mei de Paste, iar el mi-a spus ca nu poate merge cu mine ca pleaca la ai lui. L-am intrebat daca pleaca singur sau cu fosta (a fost reactia mea de moment) si s-a suparat tare, spunandu-mi ca nu vede rostul acestei discutii. dar mi s-a parut aiurea sa hotarasca sa plece, fara macar sa-mi spuna macar. Pentru prima oara in seara aceea m-am uitat in telefonul lui si culmea: dupa ce-i sunase pe parintii lui, o sunase pe fosta...aflasem intre timp numele ei. Deci era clar..intr-un fel reluasera legatura...In seara aceea l-am vazut ultima oara..a Ramas sa ma sune a doua zi, dar de atunci a trecut si Pastele (fara nici un telefon sau macar sms) si acum s-au facut 2 saptamani.
Deci...disparut total..i-am trimis eu mesaj de Paste si apoi inca unul sa-l intreb ce face..dar nimic!
Mi-e destul de greu acum, nu prea inteleg de ce nu mi-a spus macar clar in fata ce e cu el, as fi apreciat mai mult..dar uite ca mai sunt si barbati din astia!
Nici nu cred ca va mai da vreodata vreun semn, desi port in burtica copilul lui, de care se bucurase la inceput. Tin sa-ti spun ca nici macar o secunda nu a adus vorba de vreun avort...a zis ca e o bucurie ca a aparut si ca ne vom descurca. Insa am ramas sa ma descurc singura!
Imi doresc acest copil mai mult decat orice pe lume si nu as fi renuntat la el nicicum, si voi face tot posibilul sa-l nasc sanatos si in conditii bune, dar in sufletul meu sunt putin trista ca nu poate fi si el alaturi de noi.....
Te pup si sper ca nu te-am plictisit cu povestea mea....
Iar tie iti doresc numai bine alaturi de fetita ta si mai astept vesti!
![[:D]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
candva
![[coarda]](./images/smilies/coarda.gif "coarda")
![[noroc]](./images/smilies/noroc.gif "noroc")
