by Katerina » Wed Apr 26, 2006 10:48 pm
Diferenta intre copiii mei e de 3 ani si jumatate.
Inainte de a-l face pe cel mic, cel mare avea voie sa tipe, sa se joace in voie (stateam in ap cu 2 camere, nedecomandate).
Dupa ce a venit cel mic, am avut probleme cu el: vorbea tare, nu mai putea sa faca ceea ce vroia, vedea ca eu ma ocup mai mult de cel mic si ii simteam supararea din suflet, chiar daca el nu-mi spunea. Si dintr-o data pentru mine a devenit cel mare, chiar daca era si el o mogildeata de omulet.
La o luna dupa ce am venit de la spital cu cel mic, am rugat sotul sa-i faca "celui mare!". Si cum nu-i facuse niciodata pina atunci m-am speriat cind am ajuns la usa baii. Plingea si se tinea de cada si nu vroia in ruptul capului sa intre in cada. Si atunci am realizat ca e mic si neajutorat.
Inainte de a-l naste pe cel mic si auzeam cuvinte de genul cum ca ii va cade scaunul celui mare nu-mi erau pe plac. Dar a trebuit sa recunosc ca e asa!
Poate gresesc, poate nu la toate e la fel.
Oricum pe amindoi ii iubesc la fel. Acum au crescut, fiecare are personalitatea lui si asta ii face pe amindoi deosebiti.