As vrea...

[lili_ang]

Fetelor, va spun sincer, cred ca m-am tampit! In capul meu se lupta doua individe. Si e lupta crancena, jur. Una dintre ele, vrea cu disperare sa-si alapteze cat mai mult copilul, dupa ce l-a rugat pe Dumnezeu s-o ajute sa faca asta cat mai mult timp cu putinta (fetita mea are aproape un an). Cealalta nebuna vrea cu disperare sa bea o cafea, sa manance un bors de fasole, sa manance tone de ciocolata, sa fumeze cat vrea fara sa se simta vinovata pentru o tigara din cand in cand, vrea din nou controlul asupra propriului organism. Intr-un cuvant vrea sa intarce copilul!
V-ati confruntat cu asa ceva? Ce sa fac? Am innebunit eu de tot sau sunt si alte mamici care se confrunta cu asta?
Am obosit, m-am saturat de ritualul adormitului la san si urlatul imediat ce o desprind de acolo, alaptatul noaptea (are aproape un an, ce Dumnezeu!). Pe de alta parte, ma gandesc ca daca m-a ajutat Dumnezeu sa ajung aici si sa o alaptez pana acum, e pacat sa ma opresc pentru ca mi s-au urcat mie piticii la cap. Sunt constienta de faptul ca e aur pentru ea sa-i dau cat mai multa vreme san.
Dati-mi niste sfaturi!!!! Sau macar putin optimism!

[framboise]

[purple][font=Verdana]Sfatul meu: intzarc-o! E destul, aproape un an, it's very good![8D]

P.S. Fara regrete, ai fost o mama excelenta daca ai alaptat-o pana acum, nu-ti reprosa nimic![/font][/purple]

[nicoleta-gaitan]

Cred ca tu esti singura care ai observat ce-i place puiului tau si ce nu-i place.Acum am sa-ti relatez din experienta mea,cu acea mentiune care se face uneori la televizor cand vezi un reportaj mai traznit:don\\\"t try this home.
Am fost mereu o mare mancatoare de ciocolata si fumatoare pe deasupra.Am alaptat timp de 11 luni si am mancat de toate inclusiv ciocolata fara ca puiul meu sa se supere.La botezul lui am indraznit sa fumez si nu i-a placut.De atunci am renuntat la fumat.Acuma as minti sa spun ca de tot,dar fumam foarte rar cate o tigara.Pana la 3 luni,si-a dublat greutatea de la nastere hranindu-l NUMAI cu san,fara apa,ceai sau altele pentru ca asa citisem eu.Asta in conditiile in care la ciocolata nu am renuntat deloc.Si am avut un pui cumintel,care mi-a dormit bine si nu a fost niciodata prea agitat. Trebuie sa-ti mai spun ca nu am baut cafea pentru ca nu beau defel.Si finalul alaptarii a fost ales de el.Dintr-o data a refuzat sanul si nu s-a intamplat nimic rau nici cu sanii mei.

[mirela_c]

Eu cred ca tu esti cea mai buna mamica pt. puiutul tau si tot tu vei decide pana la urma ce vei face.
Daca fetita se simte bine si ai suficient lapte, cred ca iti este foarte greu sa renunti.Stiu pe cineva careia medicul pediatru ii recomandase sa intarce bb la 1an pt. ca plangea mai tot timpul cand era luat de la san, semn ca nu se satura si se trezea foarte des noaptea sa suga. Dupa ce si-a pus mii de intrebari, l-a intarcat si s-a simtit foarte bine pt. ca bb incepuse sa manance mult mai bine.E doar un ex. pe care il stiam...
Eu am alaptat pana la 3 luni si mi-as fi dorit ca macar 6 luni sa il fi putut alapta.

[lili_ang]

Imi amintesc atunci cand s-a nascut ziceam: Ajuta-ma Doamne s-o pot alapta macar 3 luni, apoi cand am ajuns la 3 luni am zis: daca tot am ajuns pana aici ce bine ar fi s-o pot alapta 6 luni ...si tot asa. Acum ca ne apropiem de un an si am avut-o norocul s-o alaptez pana acum si sa am lapte in continuare parca nu-mi vine deloc sa renunt numai pentru niste capricii de ale mele. Si ma ales cand ma gandesc ca sunt mamici care ar da orice sa poata alapta cat mai mult si nu au lapte, iar eu ca am avut norocul sa am pana acum...e greu, e foarte greu! Inainte sa nasc mi-era frica ca n-o sa am lapte nici cat o matza, pe motivul stupid ca am niste sani foarte, foarte mici (mereu am purtat cea mai mica marime la sutien, -1 dupa cum zice "scumpul" meu sot).
Draga Mirela, nu se pune problema de saturat pentru ca fetita mea serveste sanul ca desert, dupa o masa principala, e asa micul ei deliciu. NU va spun cum ii rade fata cand ma dezbrac s-o alaptez! Parca nu-mi vine sa renunt la imaginea asta, la bucuria ei cand vede sanul si la viteza cu care se repede la el....
Nicoleta, din cate am constatat eu nu prea ii priesc deloc cele "interzise". Am baut o data o cafea DECOFEINIZATA si nu-ti spun ca s-a trezit la miezul noptii si a stat 3 ore sa se joace cu mine. Sau, de sarbatori am mancat putina salata boeuf. Toata noaptea a durut-o burtica, probabil de la cele cateva boabe de mazare din salata. Nu prea pot sa mananc mare lucru, e destul de sensibila la ceea ce mananc eu.
Oricum, va multumesc mult pentru sfaturi si pentru incurajari. Astept totusi si parerea cuiva care se confrunta cu aceeasi problema! Sper ca, intre timp, sa ma mai odihnesc putin si sa revin la ganduri mai bune!

[danaG]

Esti o mamica fericita care a reusit sa alapteze foarte mult.Si eu sunt de parere ca ar cam fi cazul s-o alaptezi. E drept ca nu prea te lasa inima cand vezi cum se repede la san.Dar crezi ca nu se va repezi la fel si peste jumatate de an? Bafta si putere.La mine a fost greu sa-i intarc.

[anaconti]

Buna!
Eu cred ca un an de zile de alaptat e destul pentru a asigura copilului toti anticorpii necesari si toate substantele hranitoare. Citisem undeva ca incepand de la o anumita limita (imi pare rau ca nu am retinut exact) laptele mamei isi mai pierde din calitati. Cu alte cuvinte, dupa un timp, alaptatul devine mai mult o legatura psihologica creata intre mama si copil, pastrarea unui ritual, cautarea unui confort psihic si emotional, e un gest dictat de nevoile afective ale mamei si copilului.
Eu nu cred ca esti o mama rea daca o intarci. Inceteaza sa te mai invinovatesti, nu iti face bine! Si nici dorintele si poftele pe care ti le refuzi nu iti fac bine! Esti si tu om si ai dreptul sa mai simti si sa mai traiesti si pentru tine!
Sper sa nu se interpreteze gresit, aceste cuvinte sunt in strica legatura cu situatia data. Copilul tau e sanatos, normal, a supt mai mult decat multi altii...daca tu simti ca e momentul, fa-o!
Nu pot decat sa-mi inchipui legatura care se formeaza intre mama si copil prin alaptare, sentimentele pe care le simti...cred ca e minunat! Dar poate copilul va suge pana la 2 ani. O sa-i dai si atunci? Mie mi s-ar parea un pic ciudat, nu stiu de ce...Ma rog, poate ca nu inteleg eu bine profunzimea emotiilor pentru ca eu inca nu sunt mamica, asa ca te rog sa ma ierti daca am zis ceva nepotrivit.

[danaG]

Scuza-ma Lili,in loc de alaptezi vroiam sa zic s-o intarci.

[miti76]

Lili, ma bucur pentru voi ca ati reusit sa fiti asa apropiate un an! Si eu mi-as dori sa pot face asta. Din pacate noi mancam si lapte praf inca de pe acum. Poti sa-ti faci o listuta cu avantaje si dezavantaje. Daca tie ti se pare ca una din alternative e mai puternica si psihic crezi ca poti sa rezisti, urmeaza acea cale. Succes!

[lili_ang]

In primul rand, nu cred ca exista vreo limita dupa cae laptele mamei nu mai este bun! Parca in "Mama si copilul" de Capraru, scrie ca, daca poti sa-i dai cate un pic de san si pana la doi ani, e aur curat pentru bb. E si parerea majoritatii medicilor INFORMATI si a nutritionistilor.
Dupa cum simtiti deja, balanta a inceput sa incline intr-o anumita parte. E buna ideea ta Miti cu lista de avantaje si dezavantaje, dar cum pot eu sa contabilizez...ce reprezinta un avantaj sa-i dau ei san sau sa fumez eu fara limita ??? E cam greu sa trec intr-o parte sau alta, nu stiu ce sa consider avantaje si ce dezavantaje.
Nu stiu ma gandesc ca eu sunt un adult responsabil care se poate controla si nu merita ca intr-un moment de oboseala psihica si de slabiciune sa iau o asemenea decizie. Mi-e greu sa renunt...nu pot s-o fac! Poate va renunta ea intr-o zi! Sper sa depasesc momentul! Oricum, vad ca parerile voastre sunt destul de impartite! Dar inca nu mi-a spus nimeni daca a simtit acelasi lucru ca mine.