by livia » Mon Feb 28, 2005 9:36 am
multumesc pt o interventie atat de promta.
noi ne cunoastem din primul an de faculta, la cluj, acum vreo 13 ani. el venea din provincie si era prietenul ideal. nu bea, nu fuma, foarte respectuos, extrem de inteligent, isi pertecea timpul mai mult in compania fetelor. ulterior, au inceput relatiile cu grupul de baieti din anul sau inteligenti,interesanti, cu personalitate puternica, iar el a vazut ca se poate si altfel. spre sfarsitul facultatii incepuse sa bea la chefuri,sa fumeze si era foarte stapan pe el. noi ne iubeam mult si consideram chestia asta un teribilism de studentie. Si asa a fost. ..pana dupa nasterea fetitei, cand a inceput niste studii de 2 ani,cu un grup compact din toata tara, in care 2 saptamani la 2 luni era plecat intr-o statiune unde se tineau cursurile. probabil ca viata sociala si atmosfera de acolo, foarte degajata, de altfel sa-i fi amintit de vremea tineretii, era proaspat tatic, tensiunile dintre noi datorate sindromului post natal si faptul ca el era destul da mult plecat sa fi contribuit ... explicatii se pot gasi... problema ,insa este ca locuim intr-un oras de provincie, cunoastem multi psihologi, ca amici, dar nu pot sa initiez cu ei o astfel de discutie, probabil din considerente morale. sotul meu e un tip haios, putin prea interiorizat, neconformist, destul de conservator, rational. dictonul lui este ceva de genul: ceea ce trebuie sa se intample se va intampla.
cred ca acest mod de impartasire a gandurilor sub protectia anonimatului este ceea ce am nevoie acum. va multumesc inca o data.