De ce murim?

[xara]

Lasa-l pe baiat sa te intrebe el.Poate nu e pregatit sa afle detalii. Fetita mea cea mica copil a vrut sa stie ce inseamna sa mori pentru ca a vazut un biet puisor aproape mort, strivit de closca. I s-a facut asa o mila, ca l-a luat si i-a facut respiratie artificiala.
Si pentru ca mai era caldut, dupa ce i-a tot suflat in gura, si-a revenit. S-a bucurat si spunea tuturor ca a inviat puiutul. A doua zi l-a gasit mort de-a binelea, teapan si rece. Il strivise iarasi closca, de cateva ore si nu a mai avut ce sa ii faca. Atunci a vrut sa stie de ce murim.

[danaG]

Eu,cand eram mica si mi s-a vorbit despre moarte as fi vrut sa nu fi aflat niciodata despre asa ceva.Acelasi sentiment l-a simtit si sotul meu.Motiv pentru care am ocolit tare mult acest subiect fata de copiii mei pana cand bunica mea a murit.Eu eram singura cu fetita mea cand am aflat vestea.Am inceput sa plang si nu ma puteam opri.Atunci a trebuit sa-i explic cate ceva.Dar fata mea dupa ce a ascultat tot a spus:bine dar voi nu muriti nu-i asa?
I-am spus ca noi nu murim niciodata.As fi ranit-o prea tare daca as fi continuat subiectul.Dar nici nu am mintit-o. Cei dragi nu mor niciodata in sufletul nostru.

[Feliciune]

Eu cred cu tarie ca atunci cind cei dragi s-au dus, noi avem o datorie: sa meargem mai departe, sa zimbim, sa iubim, sa ne amintim de prieteni si sa vada ca zi de zi viata are acelasi curs, firesc dealtfel.

[lili_ang]

Tu ai dreptate Feliciune, dar e al naibii de greu! Si mai ales, nu poti sa nu te revolti!
Eu m-am certat multa vreme cu Dumnezeu atunci cand mi l-a luat pe tata cand aveam doar 16 ani! Acum am ajuns intr-o faza de armistitiu, dar tot n-am inteles DE CE. Poate doar pentru ca-i vrea alaturi pe cei mai buni dintre oameni...I-am trimis o scrisoare atunci, la vremea aceea, dar inca n-am primit raspuns...

[Feliciune]

Sa-ti zic metoda mea: pur si simplu nu te mai gindesti. Lucrurile care-ti fac rau trebuie sa dispara din gindurile tale, din visele tale. E si asta al naibii de greu. Ajuta foarte mult munca neintrerupta.

[lili_ang]

Nu pot sa nu ma gandesc! Si nu-i vorba ca-mi face rau...pur si simplu, ma intristeaza! Cel mai mult ma doare ca nu a trait sa-mi cunoasca fetita...era innebunit dupa fetite!

[esmeralda]

Nu poti sa nu te mai gandesti... Dar eu cred ca exista viata dupa moarte si ca oamenii nu dispar din viata asta, asa ca si cum n-ar fi fost. Ii purtam in gandul si in inima noastra si nu ii uitam niciodata.

[doinaden]

Asa este

[Feliciune]

Hmmm. Stie cineva vreo poveste cu viata dupa moarte?