Este agresiv?...

[Rica]

Fetelor, Mioara si Bitta, pai nu va panicati! Pana pe la 2 ani si ceva, 3 ani copii nu se joaca unii cu altii ci unii langa altii! Ei sunt prea mici sa se joace. A se juca presupune a sti ca exista reguli care trebuie respectate iar ei sunt prea mici.

[mioara74]

Asa este Rica ,ai dreptate in ceea ce priveste joaca,dar eu ma refeream si la faptul ca unii copilasi de aceeasi varsta cu ea sunt mai "lipiciosi" ca sa zic asa.Vin singurei si vor sa o pupe,sau sa o ia in brate,iar ea atunci ii respinge sau se retrage si vine la mine ,se rusineaza sau daca este prea insistent incepe sa planga.Nu am intrat in panica deocamdata,dar imi pare rau ca nu este mai sociabila cu copii,pentru ca am observat ca in general fata de adulti si mai ales fata de femei are alt comportament mai maleabil, dar nu si fata de barbati.
Si alta chestie ,in parculet nu vrea sa se duca singura la copiii,doar cu mine de manuta,cum o las singura ,adica ii dau drumul de la manuta incepe sa planga,eu tot incerc sa o obisnuiesc treptat sa ii dau drumul la manuta,cand nu este atenta.......... Sta un pic apoi incepe si ma cauta ,si vine si imi da manuta sa o tin .
Sunt convinsa ca acum cand deja a venit caldura si o sa stam mai mult afara la copiii o sa se obisnuiasca si cu acestia.

[Rica]

Mioara descrierea ta ni se potriveste si noua. Pe mine insa nu ma deranjeaza in nici un fel si nici nu ma panichez. Ai sa vezi ca cu timpul o sa se obisnuiasca si o sa fii surprinsa de cat de sociabil poate fi copilul tau. Eu am o teorie potrivit careia ei "ne cara" dupa ei fiindca nu vb, nu stiu sa se exprime prin cuvinte si nici nu stiu cum sa faca sa obtina anumite lucruri decat prin...noi.

[ygrec]

Revin la acest topic, intrabandu-ma: ESTE MAI BINE SA FIE AGRESIV?
Am sa va spun si de ce:
ieri, in parc, o fetita de vreo trei ani, pur si simplu, schimonosita la fata de furie ca o alta piticuta i-a luat o jucarie, si-a tras aer in piept si a urlat cu totat fiinta ei...
Asta mica s-a cutremurat la propriu, cum faci cand te sperii, si , bineinteles ca a inceput sa planga.(Rares al meu s-a uitat la a mai mare, cu aerul "esti nebuna" cred ca i-ar fi dat una ca i-a speriat gagicuta)...
Acu , mamica de fetita, a mormait un fel de "bravo fata mea" aprobator, iar bunicuta de piticuta a zis ceva de genul" hai mamaie de aici ca fetita asta este rautacioasa rau!"
Empatizand cu bunicuta, si incercand sa linistesc piticuta catarand-o pe trici lui Rares, si apasand pe toate butonasele alea, ca sa nu mai planga,
aflu de la bunicuta: "pai nu stiti, doamna, ca acu asa e modern! Cu cat e mai al naibii de mic, cu atat e mai bine, ca cica se descurca in viata! Mamicile chiar isi incurajeaza copii sa fie asa!(sa aiba un comportament agresiv, egoist?!)"
Am ramas...masca.
Asa sa fie oare?...Eu cred ca la anii adolescentei foarte usor se poate trece peste linia de demarcatie"agresiv cu ceilalti/agresiv in familie"..
Ce parere aveti? Ce vremuri traim?

[mina]

Ygrec, am auzit si eu de mamici din astea, mi se pare asa o idee t

[Rica]

Eu nu am auzit ca s-ar incuraja astfel de comportamente la pitici, am observat insa ca desi mamele cearta odraslele agresive totusi sunt bucuroase ca acestea se poarta asa.
Mi se pare inadmisibil!
Nu stiu cat de bucuroasa tr sa fie o mama ca al ei copil e mitocan de mic, dar cu siguranta acel copil va fi un copil problema pt parinti, iar mai tarziu societatea il va marginaliza. Nimeni nu suporta mofturile si nervii asa ca usor-usor esti pus la colt.

[dalila]

Salutare.
Am auzit de mame de copii care ii incurajeaza "sa ia viata in piept si sa nu vina la mine acasa batut ca il bat si eu", dar nu sunt deloc de aceeasi parere. eu sunt mama de baiat si sunt ingrozita de faptul ca Augustin mai da din cand in cand in copii. Nasica lui, mai mare ca el cu 3 saptamani fuge cand il vede pe Augustin tocmai pentru ca el o iubeste, numai ca e o dragoste cam cu nabadai, adica o ia in brate , o trage la el, o pupa, numai ca ei nu ii place. Si atunci cand te temi de ceva, se intampla. Augustin a muscat o fetita la gradi , iar mamica ei a facut un scandal monstru, spunandu-mi ca nu e un copil normal, ca nu stiu sa-l educ si multe altele. Adevarul este ca baietelul meu iubeste copii si daca acestia fug de el, "apuca" cum poate mai bine. Eu nu sunt genul de om care sa certe, numai ca n-am putut sa raspund la violenta cu violenta: doamna in cauza probabil ca se astepta ca eu sa-mi bat copilul. I-am explicat ca nu trebuie sa loveasca sau sa muste copii, iar daca nu-i place de ei sa nu se joace cu ei. Si, apropo de parc, intr-o zi a trebuit, pur si simplu, sa alerg dupa o mamica prin tot parcul si sa-i explic sa lase copilul sa se joace cu mingea pe care o gasise abandonata(din fericire era a copilului meu) si sa nu mai faca copilul sa planga. Are el timp toata viata sa invete ca nu are voia aia sau ailalta. Acum au voie de toate, cu limite bineinteles

[mina]

Dalila, bine

[dalila]

Multumesc de raspuns, mina. Normal ca i-am explicat mereu copilului ca nu are voie sa loveasca alti copii, pentru ca nici lui nu-i place sa fie lovit. Am aflat, la rece, ce se intamplase de fapt: Fetita s-a bagat intre baiatul meu si un alt baiat, care se jucau, sa le ia jucariile si, al meu mai rapid, a muscat-o vrand sa-si ia jucaria inapoi. Nu sunt de acord cu faptul ca a muscat-o, nu sunt , dar a fost o intamplare. Copiluta e o dulce si nu as putea niciodata sa ma supar nici pe ea, e mica si numele fiului meu a impresionat-o si l-a retinut, si de fiecare data cand i se intampla ceva la gradi, Augustin a facut. Ce sa-i fac daca ei ii place de el ?
Pupe