Si eu ma intrebam daca patul cu baldachin e practic sau nu. Cred ca e mai mult vorba de o imagine ideala (sau idealizata)a unei camere de bebe, asa cum am descris-o eu. Asa cum vezi prin filme; e acelasi lucru ca atunci cand te uiti la o prezentare de moda si vezi niste tipe ireal de slabe, ireal de bine aranjate, purtand niste rochii evident incomode, dar superbe!...Pacat ca viata reala nu e asa. Dar si realitatea are frumusetile ei, nu? Hai, ca nu vreau sa dau in tristete din primele zile!
Cred ca orice mamica trebuie sa aleaga cu grija si cu mult simt de raspundere obiectele pentru cel mic, iar acestea trebuie sa fie in primul rand practice. Totusi am auzit de multe cazuri in care dupa ce parintii s-au chinuit sa gaseasca patutul sau jucaria perfecta, bebe nici nu vrea sa auda de ele! Patutul devine piesa de mobilier nefolositoare, iar cea mai fascinanta jucarie e pentru el telecomanda! Asta chiar nu mai inteleg!


Gandul asta ma face sa ma simt egoista. E foarte ciudat sa observ cum mi s-au rasturnat valorile. Sunt o tipa realista, pragmatica, materialista chiar in sensul ca stiu ca dragostea trece prin stomac! Acum, desi continui sa fac socoteli peste socoteli si am inceput sa fac si economii pentru
, tot ce imi doresc este sa fiu insarcinata, sa stiu ca el/ea creste in mine...Am ajuns la concluzia ca asta m-ar motiva mai mult decat niciodata; as putea face orice ca sa-i fie bine!

