Mamica la 20 de ani!

[ella-o]

Bine ai venit printre noi si sper sa te simti la fel de bine aici,pe forum,ca si mine.
Vreau sa stii ca si eu am ramas insarcinata intr-un moment nepotrivit(asa credeam pe atunci).Dar lucrurile s-au aranjat,ne-am casatorit,ne-am mutat in chirie,e greu dar ar fi mai greu fara.Si ma gandesc acum cum ar fi viata mea fara ceea ce am,daca as fi facut avort asa cum fac altele.Ma bucur de alegerea mea,nici prin gand nu mi-a trecut sa avortez,doamne,ce cuvant urat...Si eu eram speriata foarte rau.daca eu am reusit si tu vei reusi.

[andrushca]

Felicitari, Julia, pentru sarcina si bine ai venit aici!
Cred ca esti f. fericita!
Eu am facut bebelul la aproape 30 de ani si imi pare rau ca l-am facut atat de tarziu (poate acum aveam chiar 2)...Casatorindu-ma in timpul facultatii, am asteptat sa o termin, sa imi jasesc un job, sa imi fac o cariera...Abia acum, dupa ce am nascut, am realizat, de fapt, ca cel mai important (atunci cand tragi o linie/o concluzie) in viata nu sunt banii, scoala sau cariera, ci dragostea de familie, copilul, sotul!
Inca o data te felicit!
Vei fi o mamica f. tanara!

[mamaluitheo]

In primul rand te felicit pt bebel..si nu renunta pt nimic in lume la ce e mai de pret pe lumea asta.Noi n-am chinuit 7 ani sa avem un copil,de aceea nu accept avorturile.Evident ca sunt deciziile fiecaruia la un moment dat,dar daca apoi nu mai poti avea copii?te-ai gandit ce sentimente traiesti atunci?e groaznic sa stii ca nu poti avea copii.Si de ce sa decidem noi in locul lui Dumnezeu.Uneori Dumnezeu ne incearca.Nu asculta ce zic cei rau intentionati,fa ce simti.Te pup

[Camelia_Daniela]

[bubutza]

Julia26 in primul rand ,bine ai venit. Ai sa vezi ca si parintii tai or sa accepte copilul.In fond este nepotica/nepotelul lor.
Imi pare tare bine ca sotul te sustine si cel mai important acum ,este ca va iubiti.
O sa apara o minune in viata voastra.Ai sa te descurci si cu bb si cu facultatea .Tu gandeste-te la fiinta minunata care traieste in burtica ta .Nu mai ai mult si o sa il simti cum misca.La inceput sotul tau nu are cum sa il simta pt. ca se misca incet.
Felicitariiii!!!

[andreea78]

Bine ai venit Juli8a si sa fiti sanatosi amandoi.Chisr daca sunt parintii tai esti majora si casatorita si de acum deciziile le iei impreuna cu sotul tau dar mai presus de toate este dorinta ta si ceea ce simti tu.Un copilas este cel mai mare dar care il poate da Dumnezeu,este ca un test, daca nu esti demna de el mai tarziu se razbuna si o sa regreti toata viata.
Te pup si ai grija de tine si de bb.


<a href="http://www.TickerFactory.com/">
<img border="0" src="http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/1;20716;17/st/20060928/dt/7/k/4a0d/preg.png"></a>

[Julia26]

Wow cate maseje de incurajare !!!! Multumesc mult!!!!

La inceput am crezut ca o sa fiu judecata, dar chiar nu am de ce. Sunt casatorita, (nu am facut un "copil din flori") si chiar daca mama (ea il infuentiaza si pe tata) nu e de acord, eu o sa am o viata care nu o s-o traiesc alaturi de ea, ci alaturi de FAMILIA MEA!!! Daca ea nu vrea sa faca parte din viata mea, e libera sa plece, (dar poate ca e un defect poate o calitate) NU IERT SI NU UIT! [:(] Atatea sanse am dat tuturor celor care mi-au gresit (inclusiv mamei mele) ca am ajuns sa-mi pierd speranta intr-o schimbare.

Cand ma gandesc ca din cauza ei puteam sa fac cea mai mare prostie din viata mea, mi se face "pielea de gaina". Dar important e ca D-zeu mi-a dat o clipa de luciditate si am vazut situatia din pct meu de vedere nu din punctul altora.

Da, sunt f f f f fericita ca peste cateva luni o sa fiu MAMICA !!!! Si peste un an as vrea sa mai facem un fratior/surioara! Mie chiar nu mi-a placut sa cresc singura, nu am avut o sora/frate si cateodata am regretat, de aceea vreau 2 ingerasi.

Multumesc pt. incurajari inca-o data!!! [dual]

[Camelia_Daniela]

Julia, cu timpul mama ta se va schimba, sau cel putin isi va schimba parerile, mai ales cand va veni si va intelege ca e nepotelul ei. Si mama mea a avut reticiente la inceput si acum il iubeste pe Paul, chiar daca si eu sunt ca si tine in privinta bunicilor copilului meu (nu prea le las sa se "apropie" prea mult, ce sa mai zic ce soacra).

Pt tine

[maria_magda1979]

felicitari Julia pt decizia luata. te admir mult. eu am exact varsta la care tu te-ai gandit ca ar fi fost bine sa ramai insarcinata, adica exact 26 de ani. nu eram in tara cand am aflat vestea ca o sa am un bebe. m-am gandit mult cu prietenul meu si ajunsesem la concluzia ca nu era inca timpul potrivit pt un copilas. asa ca asteptam sa ajungem in tara pt a avea o actiune, numai ca Dumnezeu nu m-a lasat. Era prea tarziu pt un avort. la inceput am plans, imi era teama, relatia mea nu era tocmai foarte veche, nu stiam cum o sa reactioneze parintii. ai mei sunt super bucurosi, il iubesc mult pe prietenul meu. pt ei nu a contat ca este o diferenta de 12 ani intre noi. insa cu ai lui nu a fost prea bine. dar si acum as dori sa tii minte...parintii trebuie sa le pupi mainile orice ar zice, ei ti-au dat nastere...iarta-i..daca tu nu ii ierti, nici copilul tau nu va vaea parte de bunici ca sa ii iubeasca...bebe-ul simte starea ta inca inainte sa faca ochi...mai acorda-i timp mamei tale...
...........
sunt unele femei care tare mult isi doresc un copil...nu se simt implinite oricate bogatii ar avea la usa...si nu pot avea copii pt ca asa le-a fost dat...
haideti sa fim iertatori, mai ales acum in postul pastelui
felicitari inca o data si sarcina usoara si un bebe frumos foc si sanatos.

[Julia26]

Azi noapte am citit povestea ta Camelia_Daniela! Ai un sufletel mare si pt ca tu ai acceptat un bb-u, ai mai primit unul!

Cat despre mama mea, NU o sa o iert pt ca a vb foarte urat cu mine si despre care chiar nu are nici o vina!!!!!!! ( ex. copilul asta o sa-ti distruga viata, la ce iti trebuie copil? ce o sa faci cu el, nici nu stii sa schimbi un scutec) de parca as fii cea mai handi mama din lume.

Pariinti sotului (socrii) sunt f incantati de , ma sustin, ma inteleg cu soacra mea mai bine decat cu mama mea. E o femeie deosebita, si pot vb cu ea orice. Ea a fost si prima care a aflat vestea! Mi-a zis ca nu e asa de greu pe cat pare! Si ca sa nu renunt la ingeras, pt ca o sa-mi para rau. E exact mama care nu am avut-o. O iubesc, si o respect pt ca merita tot ce e mai bun!! In schimb pe mama mea, o iubesc, o respect dar nimic mai mult.