Rasfatul...asta da problema!Haideti sa va zic si problema mea: baietelul meu de 5 ani si 5 luni nu sta cu noi ci cu bunicii (parintii mei) care stau la un bloc departare de noi. Motivele pt.care nu sta cu noi sunt multe si diverse dar cel mai mai este ca noi stam al serviciu de dimineata pana seara, mai am si facultatea pe cap si ai mei,fiind pensionari,au timp berechet de Vladut.Mai ales ca am si locuit cu ei timp de 5 ani,pana am reusit sa ne luam si noi propria casa. Multe poate vor spune "ce noroc pe capul ei ca e astfel ajutata"..e adevarat,stau linistita la munca stiind ca e bine ingrijit si sub supraveghere atenta. Dar si pretul platit e mare: bunicii il rasfata cumplit,nu-mi recunosc parintii (cu mine si cu fratele meu erau foarte severi dar cu nepotelul..sunt mielusei,ii dreseaza Vlad cum vrea!).Nu am probleme cu urlete si tavaleli pe jos prin magazine sau in parc dar mereu ma confrunt cu "lasa ca imi da bunica..sau imi face bunica"..etc..cand eu nu-s de acord cu vreo toana de-a lui. Cu mine stie ca nu ii merge si, cand il mai luam la noi,nu am ce sa ii reprosez..e cel mai dulce si mai cuminte pui de pe Pamant.Eeeee..dar cum paseste la bunici in casa..devine cu totul altul.Si stiu ca asa nu mai merge!Am de gand ca zilele acestea sa fac EU consiliu de familie si sa stabilim nsite reguli ca ai mei o tin mereu pe-a lor "e micut si slabut" si nu cred ca isi dau seama ca ii fac rau si nu bine lasandu-l sa si-o ia in cap....[:(]
Nu il bat, aplic metoda "esti rau? foarte bine! o saptamana nu mai ai voie la calculator"..dar mi-e ciuda ca, la fel ca si voi, ma inmoi si o las balta de pedeapsa.Si m-am saturat de cate ori am auzit placa "promit ca nu mai fac!"...Imi dau seama ca gresesc ca cedez dar...sper sa am putere si rabdare sa ii dovedesc ca,purtandu-se urat,nu are decat de pierdut!
Sa va mai zic ceva:pana nu demult, toate jucariile lui erau insirate pe tot covorul bunicilor si mereu calcau pe ele..Ai mei se tot rugau de el sa si le stranga dar...pace!Stiti ce am facut,vazand ca nu merge cu vorba buna?I-am zis intr-o zi "daca mai vad vreo jucarie pe jos, o iau si i-o daruiesc altui copilas care are grija de ea".A zambit si nu a zis nimic. a doua zi,cand am venit la el,toate jucariile nemiscate de pe covor.Le-am strans pe toate si le-am pus intr-o geanta si am pus geanta la usa.La inceptu zambea si ma urmarea ce fac;dar dupa aceea si-a dat seama ca nu gluemsc si m-a intrebat ce fac cu jucariile lui. Auzind ca i le dau altcuiva..a inceput cu plansetele.Degeaba!M-am tinut tare si le-am luat si le-am dus la mine acasa si le-am ascuns.A doua zi iar am mai gasit vreo 2 pe jos..le-am luat si pe acelea.Vreau sa va zic ca a trecut jumatate de an si nu mai gasesc "picior" de jucarie pe covorul bunicilor.Cateodata mai gaseam una dar o lua repejor de acolo zicand "a cazut din lada,mami.Acum a cazut".Incercati-o si pe-asta, la mine,slava Domnului,a dat roade!