by gena » Sun Jun 22, 2003 2:09 pm
Baietelul meu, 1 an si 7 luni, nu si-a mai imbogatit vocabularul de aproape 2 luni....uneori am impresia ca nu-i vorbesc eu atat cat are el nevoie (desi ii explic aproape tot ceea ce fac; chiar si cand iesim doar noi doi, seara, la plimbare, ii arat copacul, banca, bicicleta si incearca si el sa repete dar intr-un limbaj doar de el stiut). Cum zicea si pediatra lui, sunt copii mai precoce din punct de vedere al vorbirii (in special cei care nu au fost preocupati de "mers", sau alte activitati fizice - cel putin asa am citit, si la baietelul meu s-a confirmat), si alti copii abia la 3 ani au vorbit.
Parerea mea este ca mama trebuie sa-i comunice copilului stari, denumiri,descrieri, atat cat se poate si in limita timpului, asta si pt. ca mai tarziu sa nu-si reproseze...(avand in vedere ca mamele sunt destul de "prapastioase"). Si in general copilul asimileaza, are o memorie de computer, stocheaza informatia, ca atunci cand este pregatit, sa o scoata la iveala (chiar daca mama este luata pe nepregatite). De asemenea, copilul uneori vorbeste codificat, pronunta gresit, atat de gresit, ca numai mama care petrece 24 h langa el reuseste sa inteleaga (al meu zice "ta" la cutit, adica taie, ceea ce altcineva n-ar intelege). Se zice ca un copil vorbeste cand i s-a format 60-70% din creier vis a vis de cel adult, Einstein vorbind la 4 ani.
Deci nu trebuie sa se dispere...nu e o boala si nici o rusine...(eu insami am vorbit dupa 2 ani, dar si cand am inceput...!!!)
gena