"La capatul curcubeului" - Anaconti

[anaconti]

Mirela_C, ! Cuvinte nu mai am...acum...Multumesc.

[andrushca]

Anaconti, pentru inceput, [dual]...apoi, precum ti-ai dat seama, noi te sustinem, dar tu trebui sa nu renunti, sa mergi mai departe si sa fii de 10 ori mai puternica! Veri vedea, vei creste in ochii tai!

[miti76]

Ai vazut ce de prieteni ai?

[anaconti]

Da, chiar nu ma asteptam! E tare bine sa poti vorbi cu oameni care au aceleasi preocupari, care pot intelege (sau incearca sa inteleaga)ceea ce ti se intampla. As vrea doar sa cred ca la un moment dat voi putea si eu oferi ceva in schimb!

[ecb144]

Buna ziua tuturor!
Si eu sunt in situatia ta, anaconti! Nu am nici un copil, dar imi place sa cred ca ma pregatesc pentru unul... . Numai ca eu vad lucrurile mult mai simplu. Asa cum parintii nostri ne-au facut pe noi, asa si noi o sa avem la randul nostru copii pe care sa ii crestem cum putem mai bine.
Ma ierti daca gresesc..

[andrushca]

Ecb144...problemele sunt percepute de fiecare dintre noi in mod diferit, e si normal...astfel ca, nu pot decat sa te felicit ca simplifici lucrurile pentru a le rezolva mai usor, dar eu cred ca trebuie sa le intelegem si pe celelalte doamne care au alte trairi/manifestari.
Daca Anaconti considera o problema ceea ce a expus mai sus, dar, precum vezi, este pe drumul bun, poti dispozitia necesara, tot ce trebuie sa faci este sa o sustii...(cred)!

[anaconti]

Buna, ecb144!
Imi pare tare bine ca ai lansat un mesaj la subiectul acesta. Ultimul lucru pe care mi l-as dori este sa transform subiectul in ceva exclusiv despre mine. Am inceput eu pentru ca simteam nevoia sa vorbesc, dar as fi foarte fericita daca as putea afla si despre experientele altora.
Iti admir hotararea si iti respect punctul de vedere. Daca ai sti de cate ori m-am intrebat de ce eu nu pot fi asa! Poate ca sunt pur si simplu mai fricoasa, nu stiu...Pentru majoritatea femeilor dorinta de a fi mama e ceva firesc,natural. Eu cand am descoperit aceasta dorinta m-am intrebat ce mi-o fi venit asa deodata, de ce tocmai acum?
Spui ca parintii nostri ne-au avut pe noi si ca si noi vom avea copii, la randul nostru. Sunt de acord cu tine, dar nu e obligatoriu. E o lege a firii care spune ca trebuie sa ne asiguram urmasi, daca vrei, dar pe mine au inceput atunci sa ma chinuie intrebarile, indoiala. Si cel mai greu mi-a fost si inca imi este pentru ca simteam ca trebuie sa fac niste alegeri clare si riscam sa ranesc si sa dezamagesc niste oameni la care tin. Vezi tu, uneori dorintele noastre intra in contradictie cu cele ale persoanelor dragi. La mine a fost prima data cand s-a intamplat...si m-am speriat. Dar apoi am gasit oameni minunati, saritori, intelegatori, care mi-au spus ca poate nu e asa o tragedie, ca viata e doar una si ca am dreptul la propriile pareri si simtiri. Si acum e un pic mai bine.
Scriai ca si tu te pregatesti pentru bebe. Vrei sa ne spui mai multe despre asta? Cred ca e o perioada minunata (chiar daca la mine e mai agitata) si trairile acestea merita impartasite.
O zi buna si te asteptam cu vesti!

[danaG]

Anaconti te inteleg foarte bine prin ce treci. Am trecut si eu prin asta dar la un nivel mai mic.Dar cand am iesit din cabinetul doctorului ginecolog dupa ce am aflat ca sunt insarcinata plangeam si radeam in acelasi timp.In mintea mea treceau in fractiuni de secunde motive pro si contra.Sotul meu era cu mine si avea cam aceeasi manifestare ca a mea(plangea si radea in acelasi timp).Dar el era foarte hotarat.Avea in minte numai motive pro.A fost un setiment de nedescris.

[anaconti]

DanaG, bine ai revenit!
Acum sunt mai linistita pentru ca am luat o hotarare si am si inceput sa fac ceva in sensul asta (am oprit pastilele).
Dar cred ca asta imi lipseste cel mai mult: sa simt sprijinul sotului meu. De fapt, nu sprijinul, ci hotararea! Uneori obosesc sa fiu eu cea puternica, cea care hotaraste calea de urmat!El imi tot spune ca are incredere totala in mine, ca ma va sprijini in tot ce as hotari...ar trebui sa ma simt flatata, dar uneori as vrea sa simt ca isi asuma si el responsabilitatea unei decizii. E atat de simplu sa lasi pe altul sa hotarasca si daca nu iese bine sa spui:"tu ai vrut-o..." Ei, nu cred ca ar spune el asa ceva, dar asa ma gandesc eu!
Poate sunt si eu prea pretentioasa...Oricum, ma simt mult mai puternica si mult mai hotarata decat atunci cand am inceput acest subiect....Maine ma duc la doctor sa vad daca e totul in buna stare de functionare...Daca tot e sa iau eu deciziile, pai atunci...ii dau drumul!

[danaG]

E frumos ce spui. Dar fii sigura ca si el isi doreste dar ii e teama sa se auda spunand asta.Poate gresesc...dar o sa ai un sprijin super din partea sotului tau o sa vezi...dar atunci cand o sa ai mai mare nevoie..