Cand constientizeza viitorii tatici acest lucru?

[miti76]

Eu cred ca va fi fericit pana la urma "el papito". Din ce spui tu ca ii plac copiii si isi doreste mult unul al lui dar nu acum, eu zic ca se va obisnui cu ideea. Oricum mi se pare mult mai intelegator decat multi alti viitori tatici. Sper sa iei cea mai inteleapta decizie si daca tot l-ati procreat pe bb, e bine sa nu-l parasiti!

[anaconti]

Buna!
Urmaresc acest subiect si chiar mi se pare interesant, dar as vrea, daca imi permiteti, sa schimb un pic nuanta .
As vrea sa va intreb cine aduce/a adus prima data in discutie aparitia unui nou memmbru in familie?
Vedeti voi, eu am ajuns la concluzia ca mi-as dori tare, tare mult ca el sa vina si sa-mi spuna intr-o zi ca ar vrea sa aiba un copil cu mine! Ar fi cred cea mai fericita zi din viata mea pentru ca as vrea sa mi-o spuna de la el putere, fara sa-i propun eu, fara sa analizam situatia "la rece", fara insinuari din partea mea...Sa fie asa, o nebunie a noastra, o nebunie frumoasa, o dorinta de a transmite iubirea noastra unui sufletel al nostru!
Vorbesc prostii,nu? Stiu ca barbatii sunt mai fricosi, mai comozi, invatati sa fie centrul atentiei, poate un pic mai egoisti din fire...Stiu ca de obicei, femeile vin cu ideea si nu e rau, dar eu asta mi-as dori!
Cred ca de fapt, asa as fi sigura ca si el isis doreste un BB, m-as uri toata viata daca as simti macar o secunda ca l-am constrans sa faca ceva ce nu-si dorea!
Se poate intampla? Se poate ca intr-o zi sa simta si el dorinta asta nebuna pe care o simt eu, golul care trebuie umplut cu o noua viata, dorinta de a darui mai mult decat primesti si neconditionat?
Poate ca imi vor raspunde si 1-2 reprezentanti ai barbatilor si chiar mi-as dori, dar astept si raspunsurile voastre, dragi prietene. Oare o sa-mi spulberati iluzia?
Acum, cand scriam, mi-am dat seama ca asta e dorinta mea de Craciun! Va jur ca imi vine sa plang acum, pentru ca asta mi-as dori sa primesc de la el:"Pisi, eu vreau un cu tine!"
Oare mai exista Mos Craciun?

[miti76]

Draga Anaconti, cand am ramas insarcinata cu primul bb, a fost din vina sotului meu. Eram de vreo cinci ani impreuna si eu tot ziceam ca ar cam fi timpul de copil. El nu, ca n-avem casa, masina, etc, cunosti placa. Intr-o zi a venit acasa si a zis ca el s-a saturat si ca vrea copil! Si asa s-a nascut Luca. La cel de-al doilea ne gandisem ca ar fi bine sa fie cat mai aproape de primul, dar dupa ce dadeam licenta. Intr-o zi n-a vrut sa-si puna prezervativ si i-am zis ca raman. El a zis: " Si ce daca? Noi ne iubim!". dar nu a fost sa fie atunci, ci putin mai tarziu. nu dispera, poate asa va fi si la voi. Succes!

[miti76]

Giulia_Andreea, sa dai un semn cand te intorci din concediu. Ce iti face burtica?

[danaG]

La noi s-a "intamplat" si ne-am trezit amandoi extrem de fericiti.Desi nu eram "pregatiti" cu casa,cu purcel,cu catel....Dar nu iti pot explica fericirea.Poate ca ar trebui sa aduci vorba pe departe sa vezi cum gandeste vis a vis de acest subiect.Nu stiu sa iti zic mai multe.

[gabi-cta]

Haideti sa va zic ceva ce pe mine m-a amuzat. Noi ne-am chinuit sa facem un bb si v-am povestit cat de frumos l-am anuntat pe domnul sot ca vom avea in sfarsit unul. Timpul a trecut, a fost totdeauna atent cu mine si cu burtica dar acum cateva zile (mai am o luna pana nasc) am cumparat din oras cateva lucrusoare pentru copil: 2 costumase, camasute, un sac de dormit, sosetele, caciulite si le-am adus acasa. A trebuit sa fac si un dulapior pentru ele asa ca am renuntat la dulapul meu cu doua rafturi (in care imi tineam cosmeticele) si le-am aranjat frumos acolo. Cand a venit saracul om de la servici, a vrut putina vata ca sa-si trateze un cos si a deschis dulapul pe care il stia salvator. S-a albit brusc la fata, a luat un costumas si l-a pus pe langa el, dupa care mi-a spus: "bai, dar este asa de mic, tu realizezi?" Va dati seama cat am ras...
Poate v-ati mai inveselit un pic! Va pup!

[miti76]

Chiar ca e amuzant. Eu ii aratam ieri sotului meu costumasul cu care l-am scos pe David din spital si-i spuneam ca nu a apucat sa-l poarte decat o saptamana, caci i-a ramas mic. El s-a uitat la mine si a zis: "Pai da, ea stie ca face ditamai copiii, dar cumpara ca fraiera costumase din astea minuscule!"

[mirela_c]

cand am facut testul de sarcina, l-am trimis pe sotul meu sa vada rezultatul. Stia ca eu nu eram pregatita pt. un bebe, insa el s-a bucurat asa de tare ca nu stia cum sa-mi spuna si decat mi-a zis "iuba trebuie sa mergi imediat la doctor". Eu am plans intr-una , in timp ce el se abtinea sa nu sara in sus de bucurie. Acum, normal,imi pare rau ca eu am avut reactia asta si ca el nu a putut sa-si exprime asa cum simtea el bucuria de a fi tatic.

[anaconti]

Sa va povestesc si eu din "experienta" mea de nasa, ca de mamica...inca nu![v]
Cel mai greu mi-a fost sa-l conving pe sotul meu sa o ia in brate pe cea mica. Fiind fetita si primul copil pe care il botezam, traditia spunea ca in biserica nasul trebuie s-o tina in brate (daca ar fi fost baiat, as fi putut sa-l tin eu.). Buuuun! M-am rugat de el cat m-am rugat...nimic...Nu ma lua deloc in serios!
Pana la urma, vazand ca n-am nici o sansa, am aplicat terapia soc. Adica: am luat-o pe cea mica in brate, m-am plimbat un pic cu ea si apoi, dintr-o data, i-am zis: "vai de capul meu ce carcel oribil! Vai de mine, ce doare! (mi se intampla destul de des sa am carcei!)...Vai de capul meu, ia tine-o tu pe asta mica...mor si alta nu, de durere!" Eram singuri si n-a avut incotro! A luat-o in brate! Dupa asta, si-a mai dat drumul (sotul, nu carcelul [^])
Totusi, cel mai frumos a fost cand l-am gasit singur in camera, privind-o pe bebica si cu un zambet tandru pe fata!...Imi venea sa plang de bucurie!
Uf, abia astept sa avem si noi puiul nostru! Dar pana atunci sper sa ma iertati daca mai intervin si eu in discutiile voastre! Imi mai vars si eu oful!

[mirela_c]

cred ca sotul tau, desi nu se simte pregatit sa aiba un copil, cand veti avea unul, se va simti cel mai fericit tatic si nimeni nu ar putea sa-l contrazica!