asteptari

[lizi74]

fetelor multumesc tuturor de raspunsuri... aseara chiar 'mi-am luat inima in dinti' si am discutat subiectul asta si cu sotul; daca va spun ce mi-a raspuuuns
mi-a spus : cum tu nu stiai??? NU , zic... pai eu cand eram mic toata lumea o compatimea pe mama si o sfatuia sa ma inscrie la scoli ajutatoare ; am ramas 'siderata' pt ca el este prof.dr. neurochirurg acum! n-am stiut intamplarea asta

oricum m-am hotarat sa nu mai ma stresez cu ce fac altii si ce nu face fi-miu; tuturor va multumesc pt bunele intentii si va pup mult mult mult!

[aceeasi_eu]

Lizi,
ma bucur ca te-ai calmat...
Noi mamicile,cu toate ca stim ce este cel mai bine ptr copilul nostru,avem momente in viata cand ni se pare ca nu este suficient de bun...
Atunci trebuie sa stim sa ne controlam si sa nu mai comparam!!!!!
Ce simplu e de zis!!!!!!!!
Dar si pe mine ce ma apuca cateodata!!!!!!!!!!!!

[lizi74]

si pe mine ma apuca rau de tot cand ma apuca( marturie sta subiectul asta ). Si mai vad si la gradi la fi-miu copii mai mici sau de varsta lui care vorbesc, fac puzzle, ma rog .... al meu?!?!? alearga de nebun, pune 2 cuburi si pe al treilea il zvarle cat colo...cat 'deseneaza' trage niste linii furioase si energice
da'daca ziceti voi ca mai sant si altii ca mine ... sanatos sa fie !!!
(oricum asa cum am mai spus il iubesc de mor!!!!)

[DRIANA]

Sper sa discutam peste 20 de ani si sa-mi povestesti cum baiatul tau este student la medicina ( ca a mea se face politista) si cat de mandru esti de el!

[Claire]

[Anca_Cristina_Manea]

din cate ai spus mie mi se pare un copil normal, doar are un an si 8 luni si nu mai mult, de ex Vladut a cerut singur olita la 2 ani si de atunci nu am mai avut probleme cu ea, cat despre jucatul cu jucariile nici acum (la 2 ani si 5 luni)nu le acorda prea multa atentie, in sccimb ii place sa alerge cat il tin piciorusele, cand suntem afara nu se pune problema sa se joace frumos cu lopatica in nisip asa cum fac alti copii, el alearga cat e parcul de mare, dar asa este el.

Eu spun ca toate vin la timpul lor.

[lizi74]

despre mostenirea genetica- si eu am citit undeva despre potentialul intelectual si se pare ca este un bagaj dobandit genetic cu care vine pe lume copilul... si parinti mei sant simpli muncitori, mama sotului la fel dar asta nu ne-a impiedicat sa ne valorificam 'mostenirea intelectuala'.

[cristina_gl]

Sunt de acord cu Claire. Chiar daca am sa fiu un pic didacticista, trebuie sa spun ca, la dezvoltarea personalitatii, contribuie trei factori: ereditatea, mediul si educatia. E vorba despre educatia in intitutii, organizata, ca sa nu intelegeti ca in familie/intre prieteni = mediu nu se face educatie. Factorul genetic, chiar daca are potential mare, pote ramane latent daca nu beneficiaza de stimulare si conexiunile se pot face si in celelalte sensuri.
Bun! Asta e teoria, dar cand e vorba de practica... adica de copilul meu... Te inteleg lizi74. Eu nu doar ca aud povesti, chiar vad copilasi de varsta baietelului meu, poate chiar mai mici, care fac mult mai multe. Si aici nu e vorba neaparat de olita/vorbit. Facutul la olita depinde si de adulti si eu nu m-am obosit macar sa-i cumpar una. E vorba de comportamentul general, care la unii copii mi se pare mai... hai sa zic inteligent decat al lui Cezar. Dar asta cred ca e doar o chestiune de ritm de dezvoltare si de orgoliul meu (in)constient. Sa-ti mai spun ceva: si Cezar este pasionat in mod deosebit de tot ce are roti, iar la alte jucarii nici macar nu se uita, chiar daca sunt noi. Hmmm, cred ca e bine sa vorbim totusi peste 20 de ani [:))]

[Claire]

Vreau sa mai spun ca chiar nu conteaza ulterior faptul ca un copil a mers mai repede la olita sau a invatat mai repede sa faca un lucru.

Asta nu garanteaza nimic pentru viitor. E doar o chestie de moment care bucura parintii si ii oftica uneori pe cei ai caror copii nu sunt asa precoce la o anumita chestie.

Acuma mi-a venit in minte ca si eu mergand cu bunica la biserica de mica, am prins asa din zbor Crezul crestin si l-am spus in biserica la 3 ani jumate, corect, fara poticneli sau emotii, cred ca eram prea mica sa realizez asta.

In acea biserica spuneau crezul doar copiii din gimnaziu, iar cei din clasele primare Tatal nostru ca era mai scurt.
Asa ca am fost o revelatie, iar bunica mea plutea de-a dreptul.

Asta nu m-a facut ulterior nici o mare credincioasa, din contra, nici mare recitatoare, memoria buna dar nu dau pe afara, oricum la varsta aia, memoria e foarte buna, creierul are o mare elasticitate care se pierde cu timpul din pacate.

[cristina_gl]

Inca ceva: la fetite, evolutia este mai constanta si mai lineara. Baietii de multe ori dovedesc salturi neasteptate, iar alteori par ca revin la perioade anterioare. De aici si ideea ca fetitele sunt mai ,,precoce".