@monaD: nu ai gresit cu nimic, oamenii din viata noastra se "cern" de multe ori in felul asta... si raman doar cei 2 - 3 care chiar ne sunt prieteni!
@Miri: uite, acuma scriu cu Andrei culcat pe pieptul meu, ca-l doare burtica si e agitat! e asa de scump! imi retraiesc copilaria cu fiecare copil pe care-l vad, cu care ma joc... cu copilul meu sigur va fi mult mai intens sentimentul!
dar simt ca ceva din mine s-a schimbat, a disparut iremediabil... nu e vorba de capacitatea de a ma bucura, e vorba de o anumita deschidere fata de oameni. nu stiu, poate e si un defect profesional: cand trebuie sa fii zilnic deschis si dispus sa asculti problemele tuturor parca la un moment dat te simti secatuit...
ai grija de spiderman al tau, Miri!(de fapt sunt sigura ca ai!)
visele se tes cu fire subtiri, de paianjen, si rostul mamei e sa vegheze ca acele fire sa nu se rupa!



