Fetita mea face pipi noaptea in pat

[profiler]

Fetita noastra are 6 ani si 4 luni. Daca nu o trezim noaptea la olita riscam sa faca pipi in pat. Vreau sa va spun ca niciodata nu a stapanit complet controlul. Adica nu a fost mai grozav de atat. Dimpotriva, in ultimul an, daca face se trezeste, ce mai inainte de vreme dormea mai departe. Sau chiar se trezeste in timp ce face, daca pierdem momentul. Cand avea vreo 4 ani am fost cu ea la medic neurolog, care dupa ce i-a facut analizele clasice de urina, a zis ca va stapanii controlul pe la 6 ani. Nici nu stiu... sa ma duc din nou la control? Sa o las incetutz sa-si revina. De-a lungul timpului situatia s-a imbunatatit, totusi... cam la o ora, o ora jumate dupa ce adoarme trebuie trezita la olita. La somnul de pranz nu mai avem probleme... In stare de trezie a facut la olita de la un an jumate. Oare ce sa-i fac?

[cristina2012]

Buna! Eu sunt noua pe aici.
Am patit si eu chestia asta cand eram copil (acum am 31). Aparatul urinar era sanatos, aveam control perfect in timpul zilei, dar noaptea faceam in pat chiar si de doua ori. La 7 ani si jumatate m-am mutat numai cu mama mea in alt oras si din aceeasi zi nu am mai facut niciodata in pat si asta cu toate ca dormeam doar cu sora mea mai mica in camera, iar mama nu venea sa ma trezeasca.
Explicatia: inainte eram obligata de bunica mea care m-a crescut si de tata sa mananc ceea ce era la masa, iar eu eram tare "mofturoasa", de fapt aveam probleme cu ficatul (abia cand eram in liceu s-a descoperit) si o digestie mai dificila (varsam cand ma straduiam sa mananc, eram mai mereu constipata). Mama nu m-a mai fortat niciodata sa mananc ceea ce nu voiam, adica mancaruri gatite, nu-mi dadea mai multe feluri. Mancam mult lapte si iaurt, carne fiarta, inabusita, fructe...
Am observat si la copiii mei ca atunci cand combina mai multe alimente, sau mananca ceva mai greu (atunci cand mai mergem prin vizite), merg la toaleta in timpul noptii iar daca mai sunt si foarte obositi mai scapa in pat.
Atunci cand digestia e ingreunata, apa se absoarbe si ea lent din tubul digestiv si asa ajunge sa fie eliminata mult mai tarziu decat ar trebui si asa se ajunge la nevoia de a urina in timpul noptii, iar cand si somnul e profund (eu beneficiez de asa ceva), exista atunci posibilitatea sa nu se poata controla copilul.
Am citit ca poate exista si o malformatie a colonului, adica e ceva mai lung si din aceasta cauza digestia dureaza mai mult si apa e absorbita mai tarziu si apare necesitatea de a urina in timpul noptii.
O problema serioasa este atunci cand nu exista control in timpul zilei, adica pur si simplu copilul, adolescentul, urineaza, uneori, pe el in timpul zilei fara sa-si dea seama, nu exista senzatiile respective.
Eu cred ca si fetita ta e sanatoasa si in curand se va putea controla fara sa mai aiba probleme.
Si inca ceva: nu o stresa cu problema asta, pe mine m-a facusera sa ma simt vinovata de situtia asta, ma consideram incapabila de ceva foarte normal pentu toti ceilalti copii si imi era tare rusine. Foarte multi ani dupa aceea, desi nu mi s-a mai intamplat niciodata neplacutul eveniment nocturn, imi era teama sa nu scap in pat noaptea si sa ma fac de ras (cand eram prin tabere)... Ba chiar atunci cand m-am casatorit imi trecea uneori prin cap sa nu cumva n-o patesc chiar in noaptea nuntii.

[profiler]

Iti multumesc de incurajari, si eu sper sa fie totul ok pana la urma. Trebuie acu' sa-ti recunosc ca si eu pateam asta cand eram copil... poate se si mosteneste, cine stie? Imi aduc si eu aminte de tabere... De stresat nu am prea stresat-o, dar recunosc ca am avut momente cand mi-am pierdut rabdarea si am repezit-o... In ultimul timp insa nu, fiindca e prestabilit: o trezesc, face la olita si se culca la loc. Astept momentul cand se va trezi singura. S-a intamplat si asta, dar accidental. Multumesc oricum, inca o data de incurajari!:) E bine sa-ti linisteasca cineva ingrijorarile

[carmenbur]

[cristina2012]

Poate a contat faptul ca ma aflam intr-un loc unde absolut nimeni nu-mi cunostea problema. Mai mult, mama, spre deosebire de bunica nu obisnuia sa se planga de necazul meu pe la toata lumea pe care o intalnea. Sau poate mai spunea si ea, dar nu atunci cand eram eu de fata. Poate, nu-mi mai aduc aminte, ca am realizat eu cumva ca e o sansa unica sa nu afle nimeni de rusinea mea si, fara sa-mi propun constient, am reusit sa ma controlez mai bine.