Exista doar prietenie intre un barbat si o femeie?

[Link]

Uite ca incep sa am si eu probleme legate de acest subiect. Si anume, deja incep sa fiu luat la impins vagoane daca intretin o relatie virtuala cu o persoana de sex feminin. Si am facut "greseala" sa spun asta sotiei, care pur si simplu a sarit in aer. Mai ales pt ca incepeam sa discut cu persoana respectiva despre viata privata. De fapt, mai bine zis, despre vietiile noastre private.

Eh, uita ca totusi e bine sa tii secret multe lucruri. Si clar, se pare ca nu numai ca nu exista prietenie intre sexe, ba mai mult.. este si interzis acest lucru.

[Iullia]

Eu am un astfel de prieten, ne cunoastem de la gradinita, am fost colgi la scoala si liceu, am fost prieteni si in studentie, dar ne-am indepartat, din cauza perechilor noastre.

Nu cred ca, mai ales sotia lui, putea sa conceapa ca suntem doar prieteni. Este adevarat ca avem fff multe aminitri impreuna, in care nici sotia lui, nici sotul meu, nu se regaseau. Normal ca nu le invocam, dar nici nu era nevoie.

Spre ex. sotia lui l-a pus sa jure in biserica, ca nu a fost nimic intre noi.

Ne mai intalnim din cand in cand, stam de vorba la o cafea, dar cam atat, rar si nu mai mult de o ora, cu toate ca, avem multe sa ne spunem.

[Link]

Well, that's sux. Nenorocirea asta de sex, distruge totul...

[Iullia]

Doar cei care au doar sex in cap, vad peste tot numai asta.

Recunosc, in viata mea, n-am avut o prietena sincera, pe cand prieteni, am cativa.

Culmea e ca, sotul meu are incredere in mine si stie ce inseamna o prietenie adevarata.

Dar, desigur, are o impresie, ca masculul da nota intr-o relatie, daca vrea sex sau prietenie sincera.
Poate ca asa e, dar depinde fff mult si de cum raspunde femeia

[cds2577]

Of..imi amintesc de prietenul meu..din liceu... ii spuneam tot ce ma macina..mergeam in discoteci, filme.daca era 12noaptea si aveam chefsa vb cu el..venea fara probleme....am ajuns sa am sentimente puternice ptr el.(el..nutrea de mult acele sentimente ptr mine..dar..prefera sa ma vada asa..decat sa strice tot..~).si...unde am ajuns? este ...SOTUL meu....ma stie pe dinafara..eu..la fel..ne completam unul pe altul..NE IUBIM..mai mult..nu mi-as dori.

[psyche]

eh, tu esti un caz fericit, de obicei nu se prea intampla asa.

P.S. Citind povestea ta nu ma pot abtine sa nu constat din nou cum castiga barbatii ceea ce vor ( a se citi femeia dorita) prin perseverenta (de ani de zile uneori).

Ati vazut asa ceva din partea vreunei femei? perseverenta asta pt a cuceri un barbat vreau sa zic.

[cds2577]

Da.. din fericire..sunt un caz FERICIT..el a avut mukta rabdare cu mine..eu..nu stiam..nici macar..nu mi-.a trecut prin minte....pana intr-o zi...

[Iullia]

E perfect cand relatia de cuplu se bazeaza in primul rand pe prietenie, asta nu moare niciodata.

[ella-o]

Eram pentru prima data in Bucuresti,singura si foarte trista( e putin spus ).Era seara si stateam ascunsa undeva,in scara blocului(departe de harababura din apartamentul unde eram in vizita).Plangeam...
A aparut "el".Locuia in acelasi apartament unde eram in vizita.Am crezut ca vrea sa-mi faca avansuri,cand am vazut ca vrea sa ma cuprinda(prieteneste).Cu o voce blanda mi-a spus:nu-ti fie frica de mine,am prietena.Cred ca a vrut sa ma consoleze.De atunci,am devenit cei mai buni prieteni(desi uram barbatii,viata,totul,in acel moment cand l-am cunoscut).Ne-am propus sa ne prefacem ca suntem impreuna(fata de cei din apartament care mai locuiau cu noi),asta pentru ca sa nu se lege nimeni de mine.
Revelionul l-am petrecut in mare parte pe o banca,afara,in ger...(am "fugit" din apartament,ma feream de un tip-cel care m-a dus acolo- care era cam ametit)A fost frumos,eram cu el.
In urmatoarele zile mi-a aratat frumusetile Bucurestiului,m-a facut sa-mi placa iar viata,...ne-am povestit totul,el despre iubita lui,eu despre iubitul meu(un afemeiat plecat in Spania,eu il iubeam,el si-a dat seama dupa ce m-a pierdut ce a avut).Intr-un fel,eram dependenta de el(eram intr-o stare de soc emotional...)Am stat cu el pana m-a ajutat sa-mi revin.Dar eu ii eram atat de recunoscatoare pentru felul cum avea grija de mine,iar intr-o seara,dupa ce ma ametisem putin,l-am sarutat.M-a lasat,s-a gandit ca uit pana a doua zi.Dar n-a fost asa.Si-am continuat sa ne sarutam ore in sir,toti din apartament se mirau cum putem sta asa mult timp lipiti unul de altul.Fara sa vrem,s-a intamplat si sa ajungem in pat.azi un pic,maine inca un pic,nu ne dadeam seama ce se intampla,ne hotaram impreuna sa nu facem nimic,dar n-am reusit.Mi-a parut rau ca s-a intamplat pentru ca am stricat o prietenie asa frumoasa,iar eu trebuia sa ma intorc acasa,la servici(eram in intarziere cu o luna!)Despartirea a fost una rece.Nu ne-am spus ce simtim unul pentru altul,de-abia dupa 6 luni pe net.Stiam ca acest om deosebit pe care l-am intalnit "in lume"va ramane pentru toata viata prietenul meu de suflet.Puteam vorbi despre orice cu el(chiar si cat de mult il iubesc pe tipul din Spania...)Vorbeam pe net.
Credeam ca nu o sa-l mai intalnesc niciodata,sau poate odata din greseala,credeam ca a fost doar omul potrivit,la momentul potrivit...
Acest om minunat,e sotul meu acum...

[Iullia]

Totul are o logica.
Fiecare lucru se intampla t ca trebuie.
Trebuia sa fie asa pt tine, ella-o.