Copilul/copiii si casnicia

[Dana103]

Frumoasa poveste Iulia! Felicitari voua!

[Iullia]

Pot spune si asa, frumoasa poveste. Si chiar am avut, cal putin pana acum, parte de o viata frumoasa.
Cand l-am cunoscut pe primul meu sot, aveam 22 ani, eram studenta.
Recunosc, am avut o viata superba alaturi de el. Poate de aceea nu a durat. De cene-am despartit? Chiar nu stiu sa raspund.
Va redau faptele, poate reusiti voi sa intelegeti.

Ne-am intors de la mare, si am ramas in B., o inscrisesem pe Antonia, fetita noastra la inot.
Intr-o dimineata, l-am auzit vorbind la telefon, apoi injurand. Desigur, l-am intrebat despre ce este vorba si mi-a raspuns ca era cutare, medicul la care-si facuse niste analize.
Stiam ca are probleme cu ficatul, nu cunosc termenii medicali, dar ceva in genul degenerarii ficatului. Asta a fost tot. Nu am mai discutat subiectul.
A venit septembrie, am plecat cu Anto acasa, incepea gradinita.

Am vorbit la tel., suna mereu. Eu am ramas cu ea acasa, iar el imi tinea si mie locul la firma la care lucram.

A venit o data acasa, incercand sa ma convinga sa merg in B., dar am preferat sa mai raman cu fata. A plecat, dar continuam sa vorbim mereu.
In Ajun de Craciun, mai exact, pe 23 dec., a sunat si a vorbit cu ea, eu eram in bucatarie cu o prietena la o cafea. Am auzit cand i-a promis, ca, daca maine seara, (adica 24 dec.) nu ajunge, de Craciun, vine sigur.
Nu a venit. Nu am cuvinte sa va descriu ce dezamagire a putut sa traiasca copilul meu.

Retineti va rog, faptul ca, nu era vorba de altcineva intre noi.

M-am suparat f tare pt ca mi-a dezamagit copilul, pe care si el il iubea enorm. Repet, el ii facea baita, el o imbraca, ne scotea la plimbare, nu exista nimic pe lumea asta care sa nu faca pt noi.
Cu toate ca noi lucram in B, fata la mama, aveam si femeie pt ea, dar noi faceam, in general naveta, si ne petreceam tot timpul liber cu ea, iar pana pe la 11 luni, am stat amandoi cu copilul.
Ca ideea, Anto, a purtat Pampers 3 ani si 3 luni, iar eu, ca mama, am schimbat-o doar de 11 ori, si doar de pipi.
Nu ma laud cu chestia asta, dar cel care o schimba si o spala, era el, si nu i se parea ceva deplasat. Facea lucrul acesta si cand aveam casa plina de prieteni. I se parea normal.

Cand a disparut, nu am incercat sa aflu ce s-a intamplat. nu am mai raspuns la tel. Antonia, nici nu mai vroia sa auda de el.
Asa au trecut aproape doi ani, abia atunci am bagat divortul, si am trisat. Am dat ca adresa lui, o fosta casa, pe care o vandusem.
De divort, a aflat mai tarziu, cand am stabilit sa continuam asa, fata la mine, iar el nu intervenea in nici un fel.
asta e punctul meu de vedere, un copil impartit intre parinti, isi pierde personalitatea si locul.
Am constatat ca la fel gandea si el, doar va amintesc faptul ca am fost o pereche perfecta.
Chiar si certurile noastre erau perfecte.

[Iullia]

Multa, f multa lume, nu a inteles de ce am ales sa facem asa, respectiv, el sa iasa complet din viata noastra.
Copilul meu avea 5 ani si un pic. Avea ordine in viata, locul ei, grupul ei, familia, prietenii.
Se simtea bine, era un copil iubit si rasfatat.
Brusca disparitie a tatalui ei de langa ea, a zdruncinat puternic lumea ei. Daca as fi optat pt varianta in care continuam sa ne implicam amandoi in viata ei, nemaifiind impreuna, i-am fi daramat complet si ultimul punct de sprijin.
Nici un copil din lumea asta, nu accepta despartirea parintilor, dar le este si mai greu sa se imparta intre ei.
In mintea unui copil, totul e deformat, el vede doar ca parintii lui, (in cazul in care mentin legatura unul cu celalalt pt el), se inteleg minunat, si nu pot intelege, De ce? s-au despartit totusi, daca isi vorbesc si chiar se intalnesc.

Multi mi-au zis ca sunt nebuna, pt ca procedez asa, dar a fost alegerea noastra sa facem asta.
Prietenii comuni, incercau sa ne inteleaga, dar sunt sigura ca nu au reusit. Nu intelegeau cum putea, un om care-si iubea copilul si chiar pe mine, sa dispara asa.
Pentru ei era un mister, dar nu stiau poate ca asta a fost cea mai mare dovada de dragoste, pe care o putea da cineva.
Nici eu nu am inteles, decat mult mai tarziu.

[larisa29]

iulia, povestea ta e fascinanta si tulburatoare. eu cred ca sotul tau a ales sa dispara, din iubire pt. voi, pt. ca era bolnav si nu ar fi putut suporta ca tu sau fetita sa-l vedeti suferind, uratindu-se, botindu-si sufletul din cauza bolii. ...

[framboise]

[Iullia]

Din contra valora f mult pt mine, de aceea am ales sa-i respect optiunea.
Si la ora aceea nu stiam exact ce se intampla, si daca el a ales rezolvarea aceasta, nu vad de ce nu as fi fost alaturi de el.
Ar fi fost mai bine daca-l sufocam cu prezenta mea, la care el a ales sa renunte?
Cum il ajutam? Nu faceam decat sa-i ingreunez situatia.
Si copilul, nu este mai bine sa-i pastreze o amintire frumoasa, decat o imagine deformata?
Repet, el a ales varianta aceasta, si, la un timp, cand am vorbit cu el, mi-a confirmat ca a preferat sa se retraga din viata noastra, decat sa asistam la momente urate, carora a preferat sa le treaca singur.
Eu asta consider dragoste pana la sacrificiu.
Si ca raspuns, si eu m-as fi retras din viata celor dragi la timp, sa-i scuresc de o suferinta inutila, sunt situatii cand cei din jurul tau sufera mai mult pt ca nu te pot ajuta.

Oscar Wilde : iubesc trandafirii pe care nu i-am cules, lucrurile care puteau sa fie, si n-au fost

[framboise]

Iullia, scuza-ma, avem pareri diferite despre ce inseamna dragostea. No comment!

[Iullia]

Poate, dar trebuie sa fac o corectie:
telefonul despre care am amintit (cel de la medic), nu a fost primit in perioada aceea, respectiv, cand ne-am intors de la mare, ci cu un un timp in urma, chiar cu un an si ceva inainte.
Nu are nici o legatura cu hotararea care am luat-o.

Si faptul ca el a hotarat asa, repet, el a plecat, ce as fi rezolvat daca-l sufocam si-i impuneam prezenta noastra, daca el deja hotarase ca nu vrea sa participam la final.

Ulterior, am inteles ceea ce a vrut.
Nu si-a dorit decat disparitia din viata noastra, pt simplul fapt ca nu putea suporta ideea ca eu si copilul nostru sa fim martorii unui deznodamant urat, la care nu eram decat martore, caci nu-l puteam ajuta cu nimic, mai mult ii ingreunam situatia.

Cand s-a simtit capabil, am stat de vorba si l-am inteles.
L-a inteles si Antonia, pt care disparitia lui a fost un mister, pt simplul fapt ca nu puteam sa-i explic De ce.
Tot timpul care a trecut, de cand ne-am despartit, pana am inteles ce se intampla, direct de la el, nu l-am vorbit niciodata de rau, sau urat.
Copilul nu participase la nici o discutie urata dintre noi, la nici o cearta.
Acum nu spun ca nu ne certam, nu pot crede ca exista cupluri care nu s-au certat, dar cand simteam ca urmeaza sa discutam mai aprig, o faceam langa oricine, mai putin Anto. Prin urmare, nu puteam pur si simplu sa-l vorbesc de rau.

[Iullia]

[MY1985]

SAL SUNT TATIANA SI APROPO DE REMARCA TA NU E CIDATICA DELOC CA SA FOLOSESC TERMENI TAI. AM TAIT-O PE PELEA MEA LA INCEPUT TOTE BUNE SI FRUMOASE IUBIRE MARE DAR ACUM DE CAND A VENIT ASTA MICU NUMAI SCANDAL SI PANARAMA SUNT STRESATA CU STUMFU MAI9 VINE SI EL ACASA PUNETE MASA STRANGETE MASA PARCA SUNT SCLAVA IZURA CE SA FAC CA SA MA MAI AM UN PIC DE RESPIRO? NICI CHEF DE EL NU AM CATE ODATA SI ASTA E UN MOTIV DE SCANDAL!!!!!!!!.................. NU?