by azura » Thu Jan 26, 2006 1:04 pm
dragelor, eu am iubit si iubesc mult animalele,dar in copilarie, eram de groaza...nu era pisic amarat si cu ochii lipiti pe care sa nu-l gasesc pe-afara sa nu-l iau incasa si sa-i fac baie sa-l bag in prosop(mereu nimeream exact prosopul care nu trebuia) si sa-l culc in pat(nu stiu daca mai ramasesera purici pe el!!!) si mereu ma certa mama! de fapt, ma lasa sa-l tin cateva zile si apoi hop cu el la bunica!avea colectie de la mine saraca! Apoi, sm avut canari, au murit, am bocit dupa ei si i-am ingropat! Am avut un catel, Rex, gasit si el, care era tare scump, ani de zile am plans dupa el ca-l daduse bunica mea, nu mai facea fata cu atatea animale si mi-a zis ca a murit...am avut soparle,ca voiam sa cresc tot felul si o tineam in balcon intr-un borcan mare, am crescut melci si mergeam in fata blocului si culegeam iarba proaspata pentru ei si-mi puneam urechea la gura borcanului sa aud cum mananca...si broaste de oracaiau la prima ora a diminetii, si pesti...au murit toate si cu timpul am invatat ca cel mai bun este mediul lor natural si m-am lecuit...pana am nascut, mi-am dat si boxerita, stiu, am fost o fraiera fara suflet, cand voi avea casa mea o s-o iau inapoi, dar, cine stie...?!cum este mai bine pentru ea acum?Sigur ca atunci cand voi avea casa mea, iar o s-o umplu cu animale de casa...!