by isabelleJ » Wed Jan 11, 2006 4:43 pm
Eu ii spun dupa ce facem dragoste, atunci imi vin cuvintele singure pe buze. Peste zi, chiar daca-i spun, recunosc ca-i mai mult obisnuinta. Tin cont de parerile/dorintele lui (daca nu sunt deplasate de genul " as bea un suc, nu te duci si tu sa cumperi de jos?" ora fiind 10 noaptea), ii incalzesc mancarea si-i pun in farfurie (chestie care-i place la nebunie!!??), ii calc camasi si tricouri. Nu stiu de ce mai toti barbatii transfera rolul mamelor lor asupra sotiilor. Mie mi se pare normal ca ei, adulti fiind, sa fie capabili sa aiba grija de ei. Mie nu-mi pune nimeni nici in farfurie cand ajung acasa, nici pachet la serviciu, de micul dejun ce sa mai zic. Ba mai fac si singura piata, gatesc, ma ocup de copil, si fac ordine prin casa. Eu sunt prima care vad ca baia trebuie lustruita, aragazul, cuptorul, chiuveta trebuiesc curatate. Si tot eu trebuie sa raspund la intrebari de genul: "cu ce ma imbrac", "mi-ai spalat blugii aia..", unde sunt ciorapii", dar maieurile"? Eu ii repet de fiecare data: sunt doar sotia ta, nu sunt maica-ta! Nu te astepta sa te hranesc, imbrac, spal eu. Eu am doar un copil, tu trebuie sa fii aliatul, ajutorul meu!" Oare n-am dreptate?